Șomajul pentru studenți

După ce am terminat liceul, m-am dus la facultate pentru că am simțit că mai intră niște învățătură. Și nu numai că intra, ba chiar am descoperit că  face bine la spirit. Asta e, așa mi s-a părut mie că e normal.

După vreun an de facultate, m-am simțit penibil cerând bani de la mami și tati să-mi iau cicolată, așa că m-am angajat. Tot așa, pentru că mi s-a părut mie normal.

Asta e povestea vieții mele recente. Îmi cer scuze de pe acum statului român că nu m-am dus să-mi depun dosarul de șomaj după ce am luat BAC-ul, ca să trăiesc ca un păduche mâncând semințe, fără să muncesc. E chestie de opțiune și-mi dau seama că am fost printre ăi’ mai proști.

Acolo unde muncesc, primesc salariu. Din salariu, eu plătesc statului român contribuția mea la asigurări sociale. Șomaj, sănătate, etc. Angajatorul, la rândul lui, plătește niște bani cu același scop statului român.

Și totuși, conform legislației din România, nu poți fi șomer și student simultan. Ceea ce, de altfel e aproximativ normal.

Așadar, ceea ce aș vrea să întreb statul român este: De ce contribuția mea la asigurările sociale este la fel de mare cu a celor care au terminat studiile, în condițiile în care dacă eu rămân fără loc de muncă mâine, nu am dreptul legal la șomaj?

Adică statule român, mă furi. Îmi bagi mâna în buzunar și îmi iei bani pentru un serviciu pe care nu mi-l dai? Păi să nu te fut eu în gură, statule român, pentru că ești un nesimțit? Să nu caut să mă angajez la negru? Să nu mă gândesc zi și noapte la metode de a face evaziune fiscală? Pentru că statule român, eu nu îți spun ție ce să faci cu banii luați de la mine, dar tu îmi spui ce să fac cu banii produși de mine.

Mă cac în țara asta de nesimțiți!

O idee OTV-istă

Să zicem că eu merg la super market și îmi cumpăr roșii. Ba chiar sunt producător de roșii, iar ca tactică de piață trimit 20 de oameni să cumpere roșii și să le spună și oamenilor de acolo despre cât de bune sunt roșiile pe care le cumpără. E absurd, dar e un exemplu bun tocmai pentru că e absurd.

Revenind la roșii. Eu fac ce vreau cu  banii mei, chiar cumpăr roșiile pe care le produc eu din supermarket în loc să le iau direct de la mine de pe stoc. Că așa vreau eu, sunt banii mei și fac ce vreau cu ei. Iar la un moment dat statul, hai să spunem garda financiară sau cineva de la ANAF vine și zice: „Iți interzicem să mai cumperi roșiile tale din super market sau să mai vorbești cu cineva despre roșiile tale!”

Eh, cam așa e și cu înjumătățirea licenței OTV-ului. Adică, hai să trecem peste faptul că majoritatea telespectatorilor OTV-iști sunt pensionari având între 4 și 10 clase, iar Dan Diaconescu un șmecheraș din Caracal, însă de când statul are voie să îți spună ce să faci cu banii tăi?

De când ni se pare normal ca statul să restricționeze libera exprimare a cuiva, cu atât mai mult a unui organism media, fie el manelist ca OTV? Dacă Dan Diaconescu  are suficienți bani de pierdut încât să țină o televiziune în picioare numai ca să își facă publicitate politică, atunci de ce să n-o facă? Pentru că așa îi spune statul? Pentru că încearcă să manipuleze? Și dacă manipulează, ce? De când manipularea la televizor se pedepsește înainte să existe pagube? Înainte să zică cineva „am fost manipulat, înșelat”? De când înșelăciunea se pedepsește fără să existe un înșelat?

O să-mi zici că Dan Diaconescu poate să facă ce vrea, dar societatea/offshore-ul lui nu. Păi de ce? Firmele nu plătesc taxe în țara asta? Dimpotrivă, ele ar trebui să aibă drepturi cel puțin egale cu ale persoanelor fizice.

O să-mi zici că o să ajungă olteanul la putere pe spatele proștilor și că e bine să împiedicăm asta, noi ăștia deștepți. Păi de ce să-i ferim noi? Dacă cei mai mulți sunt proști, cred că au dreptul să aleagă. Și în plus, până nu se arde de câteva ori cum trebuie, cum vrei să înțeleagă prostul că nu tot ce zboară se mănâncă, iar Dan Diaconescu nu o să dea fiecăruia câte 20.000 de Euro?

Poate o să îmi zici postul lui Dan Diaconescu merită închis, că el reprezintă prostimea manelistă și nu e bine să ajungă ăștia la putere. Și e ok așa, că nouă, cetățenilor, nu ne cere nimeni să fim democratici sau imparțiali, dar mi se pare grav ca cei care legiferează publicitatea politică să fie… politicieni. E ca și cum am vrea egalitate, dar nu pentru Dănuț.

Desigur, sunt niște idei despre libertate și valori de-astea neimportante atunci când pe ProTV se difuzează Românii au talent și toți influencerii din blogosferă scriu despre asta. Că doar e important pentru noi, nu?

Și pentru că pe bloguri se poate face publicitate politică, afirm:

Întrucât Remus Cernea nu a avut destule coaie să spună că Partidul Verde avea legătură cu Marijuana, la următoarele alegeri eu voi vota cu Dan Diaconescu, pentru că emisiunile lui vindecă insomniile. Vă sfătuiesc să faceți la fel, numai ca să se oftice ceilalți labagii de politicieni. Pentru că așa cum zicea un tip din Mad Men, „singurul lucru mai nasol decât să nu obții ce îți dorești este să-l obțină altul”. Iar eu vreau să fac rău oamenilor care mi-au făcut rău!

Votați Dan Diaconescu!

Eu, Oana, Korom și Vodafone

Contextul

Image via Wikipedia

Am abonament la Vodafone de… habar nu am cât timp. De fapt nu eu am, ci tata are. Tata e abonat al Vodafone din ’98 sau ’99. Eu am același număr de telefon de prin clasa a 5-a sau a 6-a, iar acum sunt în anul 2 la facultate. Pentru cine vrea să facă calculul nu am rămas repetent niciodată și am luat BAC-ul din prima 🙂

Abonamentul meu actual costă 7 €. Îl am de vreo 3 sau 4 ani.  Am inclus în el 700 de minute în rețeaua Vodafone, 700 de mesaje în rețea și 70 de minute naționale. Și mai am o opțiune de internet pe mobil cu 4 €. Deci, în total, cam 11 € se duc la Vodafone în fiecare lună doar de pe numărul meu. Plus 24% TVA.

La cartela preplătită, cu 5 € / lună primești 3000 de unități (adică fie că vorbești un minut, ori dai un SMS se consumă tot o unitate) în rețeaua Vodafone, 75 de unități naționale și 15 MB de trafic pe mobil. Păi la asemenea diferențe să nu renunți la abonamentul extrem de scump și să-ți iei cartelă preplătită? Mai ales că am homebank de la ING și pot să-mi încarc cartela fără să-mi mișc picioarele.

Patrulaterul comunicațional

Așadar, sun la *222 și le spun că vreau să trec pe cartelă, motivând diferența uriașă dintre actualul abonament și oferta de la cartela preplătită. Mi se spune că trebuie să aștept 30 de zile până să se poată rezilia contractul. Ciudat, zic. Nu-mi aduc aminte să fi anunțat pe cineva de la Vodafone cu 30 de zile înainte să fac abonamentul și totuși nu au avut nici  o problemă să-mi ia banii. Pentru înslesnirea lecurii, trecem însă peste acest amănunt neimportant.

The Sopranos. După 86 de episoade.

Image via Wikipedia

Am terminat de văzut The Sopranos, un serial pe care dacă îl privești de sus, e mult peste House MD. Asta în condițiile în care consider House cel mai bun serial pe care l-am văzut până acum. E drept că doctorul egocentric e un personaj mult mai spumos și imprevizibil, însă tocmai asta e diferența care mă face să interschimb primele două locuri din topul preferințelor personale.

Pe scurt

Pentru cei care nu au văzut nici măcar un episod al serialului cu mafioți moderni, acesta expune scene din viața uneia dintre cele cinci familii italiene rămase pe coasta de est a Statelor Unite. Practic, ei vin să continue tradiția născută de The Godfather însă fără mitraliere și împușcături la drumul mare. Principala lor sursă de venit e crima organizată, administrată de un boss, în speță Tony Soprano, un consigliere și câțiva capi, la fel ca în toate filmele cu mafioți italieni.