La ce mă gândesc eu când am timp

via Wikipedia

Știi genul ăla de oameni care pleacă în concediu, asta dacă nu sunt deja la pensie, câte două-trei săptămâni prin țară, cu 300 de lei în buzunar? Ideea e simplă: genul ăsta de oameni nu dă nici un leu pe cazare în astea două-trei săptămâni. Ei pur și simplu anunță o cunoștință că vin în vizită și pleacă.

De acolo, de la cunoștința A, sună la cunoștința B și anunță că o să treacă în vizită o zi, două, trei. Dacă, din varii motive, cunoștința B este ocupată/nu e acasă/n-are chef, șederea la cunoștința A se prelungește până la alte instrucțiuni. Doar în cazuri de forță majoră, oamenii de genul ăsta schimbă traseul spre cunoștința C. Trenul e scump, iar cupoanele de călătorie pentru pensionari sigur au scris, pe plicul în care vin, „Folosește-le cu înțelepciune”.

Cadouri pentru femeie

A trecut Valerică deci putem să vorbim lejer despre chestia asta fără să fim suspectaţi de dorinţe perverse de a atrage vizitatori pe site oferindu-le informaţii nerelevante. Stăteam şi mă gândeam la ce cadouri ai putea să îi iei duduiei cu ocazii d-astea de genul 14 februarie. Menţionez că n-am gagică deci nu a trebuit să trec prin chinul cumpăratului, dar îmi închipui că trebuie să fie nasol să stai să cauţi şi să aleg ceva care să nu fie nici cocalaristic, nici naşpa, nici prea scump, nici, nici, nici…

Şi presupunând prin absurd că ai avea de unde să alegi şi că nu găseşti peste tot aceleaşi mizerii la preţuri diferite, în funcţie de zona în care te afli, ar fi câteva variante clasice.

Flori

Sunt printre cele mai mişto chestii pe care i le poţi da respectivei dudui, cu condiţia să faci cumva să fie pe lângă casă atunci când i le dai, nu de alta dar mi se pare absurd să se care cu florile după ea după aia, că doar n-o să le arunce de faţă cu tine. Plus că te cam rup la buzunar nişte flori care simbolizează ceva, după cum zicea Arhi de trandafiri

Ciucalată

Tembel! Ştiu că aşa e în filme dar… NU. Dacă vrea ciocolată poate să îşci cumpere şi singură fără să îţi bată după aia nici un apropo care să aibă legătură cu grosimea stratului de celule adipoase care o înconjoară. Chiar, oare de ce simt nevoia femeile să ne spună nouă că sunt grase? De ce nu îşi spun între ele? Sau poate vor să îşi demonstreze că sunt atât de minunate încât chiar dacă sunt mai voluminoase decât ar trebui, tu tot ţii la ele… nu ştiu

Chestii pufoase

Eu nu mă văd cumpărând aşa ceva. Cum ar fi să zic vânzătoarei „Daţi-mi şi mie vă rog frumos iepuraşul ăla roz şi pufos de sus, din colţ”. După care urmează mersul acasă cu animalul împăiat. Cum se uită lumea pe stradă la tine. Apoi presupunând că ai cumpărat aşa ceva, cel mai probabil eşti un pârlit care îşi scoate gagica în parc. Cum ar fi să vezi aceeaşi chestie din blană pe care i-ai cumpărat-o respectivei la un puşti de 3 ani jumate care a ieşit în parc cu bunica? Eu zic că penibil

Plus că în calitate de mascul, trebuie să fii chiar imbecil dacă îţi închipui că aşa ceva îi va aduce aminte de tine sau măcar o va bucura. Nu, chestia aia din pluş care mai şi chiţăie eventual va ajunge în 95% din cazuri într-o cutie din debara sau de pe balcon până la prima curăţenie

Chestii afrodisiace

Nu mă pricep, n-am încercat dar cică e la modă. Dacă mie mi-ar lua cineva ceva de genul ăsta m-aş simţi puţin jignit, adica… nu pot fără sau care e ideea? Plus că mi se pare că te faci de căcat dacă ii dai duduiei aşa ceva. Pe principiul „ştii, eu nu sunt în stare să te fac să te umezeşti, da’ ia de aici nişte biscuiţi magici şi poate ai noroc” doar mie mi se pare jenant?

Bijuterii

Nu ştiu dacă e sesizabilă dar între duduie şi nevastă e o diferenţă de nuanţă relativ considerabilă. De unde deducem că ar trebui să ne limităm la nişte chestii din argint. Dar nu e bine, pentru că lucruri din argint le iau duduilor cu care n-am absolut nici o treabă şi cărora trebuie să le cumpăr ceva. Scap repede, e ieftin şi destul de elegant. Dar duduiei pe care se presupune că trebuie să o fericeşti ce îi iei? Cu câţi bani? Neeah, prea scump!

Epilog (adresat fiinţelor gingaşe de sex feminin)

Ideea însemnării e să vadă şi eventualele vizitatoare de sex feminin prin ce trece un bărbat când e nevoit să cumpere ceva. Asta bineînţeles în cazul în care nu uită de respectiva ocazie, iar voi domnişoarelor aveţi grijă să nu le amintiţi decât după ce s-a închis orice magazin şi nu mai există nici o şansă de a o drege rapid.

Totuşi, stimate domnişoare nişte idei practice (nu de-alea de genul: „ceva care să vină din suflet” pentru că nu ne-am născut ieri) ar fi foarte utile.

Aşadar, descoperirea

N-am mai vorbit de mult despre femei, deşi practic aşa am început blogul ăsta. Şi nu m-am oprit din dezbaterea subiectului pentru că am realizat că e practic imposibil şi stupid să încerci să le înţelegi, ci mai degrabă pentru că am considerat că nu interesează pe nimeni relaţia mea cu mâna dreaptă. Iar faptul că am redeschis subiectul nu înseamnă că s-a schimbat în vreun fel situaţia, ci pur şi simplu am avut o revelaţie în timp ce stăteam cu un deget în cur şi mă gândeam la univers

Să revenim aşadar la marea mea problemă. Să zicem că la un moment dat eşti prost şi ajungi să ţii la o duduie. Băi şi ajungi să ţii la ea rău de tot. Ei bine, mie nu mi-a ieşit niciodată faza asta. Adică, e drept că n-am păţit-o decât de vreo două ori dar niciodată nu mi-a ieşit faza. Pur şi simplu duduia respectivă n-a vrut.

Problema

Aşadar să o luăm logic şi cronologic. Ca să ţii la ea trebuie să o cunoşti, mai apoi începi să te porţi frumos cu respectiva tocmai pentru a îi arăta cât de mult o preţuieşti, încerci să ai grijă la ce îi spui tocmai în ideea de a nu părea tâmpit în faţa ei, motiv pentru care nu prea mai zici mare lucru şi nu mai eşti tu însuţi.

Descoperirea

Aşadar se duce dracu absolut orice urmă de naturaleţe, simţ al umorului sau orice trăsătură care le place femeilor şi pe care ar fi putut-o aprecia la tine. Aici e problema, pentru că niciodată nu vei fi în stare s-o convingi pe respectiva duduie că tu de fapt nu eşti chiar aşa, practic neavând absolut nici o şansă la ea

Soluţia

Evident că el mai înţelept lucru ar fi să nu ţi se pună pe nici o duduie ca să nu ajungi la mâna creaturilor malefice denumite femei, care fac tot posibilul să se joace cât mai mult şi să manipuleze de fiecare dată când simt mirosul simpatiei emisă de orice agarici dispus să sacrifice tot ce are pentru ele. Din păcate nu merge, aşa că nam altă soluţie mai bună în afară de căutarea unor femele disponibile pentru copulaţie pe stradă. Unde îţi permiţi să o iei puţin la mişto, să te dai interesant să pari încrezător, pentru că nu te cunoaşte şi nu are ce să ţi se întâmple…

Deci, descoperirea îmi aparţine deşi are ca sursă de inspiraţie discuţia cu o fiinţă umană de sex feminin, despre care tind să cred că are aceleaşi apucături despre care am vorbit mai sus.

P.S: Sunt foarte mândru de descoperirea mea deşi realizez că mi-a luat ceva vreme să mă prind

P.P.S: Incoerenţa e însemnării e dată probabil de starea avansată de oboseală şi de enervare, însă mi-e prea lene să o recitesc

Din fugă

• Hai să pornim o campanie de genul Donaţi o pâlnie pentru Pepsi! Nu de alta, dar poate aşa n-o să ţi se mai lipească sticla de maşină, haine sau palme…
• Muiţă lu’ Anglel Iordănescu şi a ceiluilalt bulangiu de pe afişe pe care nu am reţinut cum îl cheamă. Nu poţi să ieşi din Bucureşti fără să le vezi mutrele fericite
• Cât de cretin trebuie să fii ca reporter, încât să filmezi nişte oameni care au supravieţuit unei explozii în mină, dar sunt intubaţi, arşi şi inconştienţi? Chiar e atât de importantă audienţa aia? Tot ce pot să îmi doresc e să îi filmeze Diaconescu la înmormântare, iar copiii lor să stea în faţa TV-ului
• Cât de distrus trebuie să fii ca atunci când vii seara acasă, iar taică-tu te întreabă dacă ai fumat tu să îl întrebi: Ce?
  
• Mai aveam o genialitate de-asta în minte, dar am uitat-o…