Investiţii de viitor

Mă interesează cât costă o maşină de găurit rotopercutantă, nişte BCA cât să fac un perete de 1 metru laţime şi ceva ciment ca fac cărămizile să stea.

Şi cu puţină muncă o să-mi fac propriul spaţiu de joacă în debara, astfel încât să îmi realizez programul de exerciţii de 15 minute în ficare dimineaţă la ora 6, dând găuri cu percutanta în perete. Nu de alta, dar să vadă şi vecinii mei cu aere de minitehnicus cum e să fii trezit două zile la rând, în weekend de zgomotul maşinilor de găurit

Eu zic că merită, nu? Mai mult de 3-4 alocaţii nu cred să coste toate materialele

BD în acţiune

Acum ceva vreme, de-abia ajuns acasă mă pregăteam să îmi potolesc foamea cu nişte mămăliguţă cu brânză şi smântână… ce să mai, ca-n filme. Şi când să umplu farfuria, ţârr, la uşă

Deschid uşa.. Unu mare şi unu mic cu lanterna care înţeleg că au ceva funcţii de conducere în bloc: „Am venit să verificăm apometrele” Îi las să intre… ăla micu apasă pe lanternă şi se apucă să caute apometrele prin debara şi prin spatele coşului de gunoi… wtf?!

Explicaţia? Plătim cu 100 de metri cubi de apă în plus! Nu mai bine întrebăm soţiile adinistratorul şi preşedintele de bloc, eventual luăm şi caietele alea la puricat? Zic şi eu, în calitate de întreţinut mic şi fraier

Povestea creaturii

Veneam aseară puţin trotilat spre casă. Nimeresc cheia de la uşa blocului, nimeresc şi gaura în care se bagă cheia, intru în bloc şi dau să chem liftul…. liftul avea butonul ăla roşu aprins. Mi-a luat ceva să îmi dau seama, dar în cele din urmă mi-am făcut curaj şi am luat decizia care mă va fi determinat să scriu însemnarea asta

Am luat-o încet pe scări. După câteva minute ajung la etajul 4 (cred). Urc scările, ajung pe holul etajului, mă opresc să-mi trag sufletul (că deh..tutunul şi alcoolul cică n-ajută la rezistenţă) mă uit în sus… moment de tăcere… şi ţip…. îmi revin, mă uit mai atent căci semi-obscuritatea nu ajuta nici ea foarte mult la excitarea celulelor vizuale.

Era acolo… nu mişca. Se uita la mine, gata să mă atace. Tăcea şi totuşi simţeam cum creatura mă consideră duşman şi e gata-gata să se avânte asupra mea şi să-mi reteze beregata. Îmi accept soarta, mă pregătesc de sacrificiul suprem cu resemnare şi aştept…. secundele se scurg ca şi cum ar fi ani… iar creatura nu clinteşte….

Mă gândesc că poate am o şansă să scap, că poate creatura mă va cruţa, că poate nu mi-a sosit ceasul. Încet, cu paşi mărunţi, îmi revin din şoc şi plec… mă uit în spate, creatura nu dădea semne că ar fi vrut să mă atace mişeleşte. Mă îndepărtez încet şi o iau la fugă pe scări. Ajung acasă, trântesc uşa şi în sfârşit realizez că pericolul a trecut….

Astăzi m-am dus să văd creatura. Era tot acolo. Nu mişca. I-am făcut o poză!

Acum stau şi mă întreb… cine pana mea pune o ditamai pasărea împăiată pe peretele palierului unui bloc, chiar în capătul scărilor. Promit să aflu cine a pus-o si să o pun la loc de cinste, unde e locul pentru asemenea orori

Din blocul în care toţi sunt şăfi

Ororile comuniste

Probabil mulţi dintre noi trăiesc la bloc. Rezultatul doctrinei comuniste privind normele de viaţă a le poporului muncitoresc. Acea instituţie, minicolectivitate sau cum vreţi să îi spuneţi în care câţiva/câteva zeci de oameni împart acelaşi lift, aceeaşi scară şi aceleaşi culoare.

E normal şă apară unele defecţiuni în instalaţiile care deservesc buna-funcţionare şi confortul locatarilor acelui bloc. Şi e la fel de normal ca acele funcţii să fie sistate pe perioade mai scurte sau mai lungi de timp. De exemplu apa caldă. Se întâmplă nu fie caldă sau să nu fie deloc uneori, însă de obicei cand se întâmplă chestia asta se pune un afiş pe uşa blocului sau în cel mai rău caz umblă cineva din uşă în uşă

Mr. DJ pon de relpay

Asta se întâmplă în mod normal. Însă în blocul meu toţi sunt atot-ştiutori, toţi sunt independenţi şi nu ascultă de nimeni. După modelul ăsta lucrează şi mecanicul (instalator sau cum dracu s-o chema) din blocul meu.

El se crede DJ. Opreşte apa, îi da drumul, face ce vrea şi când vrea. Pentru că poate. Pentru că schimbă ţevi, pentru că se plictisesşte pentru că….dracu să-l ia! Aş înţelege şi asta dacă în blocul meu apa caldă nu s-ar opri de cel puţin 3 ori pe săptămână fără nici un anunţ în prealabil. Pentru că aşa vrea el.

E adevărat că de cele mai multe ori se opreşte dimineaţa, când majoritatea locatarilor sunt la serviciu, însă eu ce ar trebui să fac? Eu, blestematul de soartă care e nevoit să stea acasă dimineaţa… Eu care fac duş dimineaţa ar trebui să îmi încălzesc apă pentru că aşea vrea un baiat cu aere de mare expert în instalaţii?

De ce a trebuit eu să scap de săpunul de pe mine şi de spuma din păr cu apă rece? Vă spun eu de ce… pentru că trăiesc în blocul în care toţi se cred şăfi!

Soluţia

Soluţia e extrem de simplă şi la îndemâna oricui. Încă din cele mai vechi timpuri, soluţia se numeşte dop. Un dop de cauciuc, de preferat. Se înfige în ţeava prin care curge apa şi se dă drumul atât la apa caldă cât şi la cea rece. Să văd eu cum se mai joacă la ţevi când curge apă prin ele!!

Sfârşitul postului plin de frustrare

-Va urma-