Arhive etichetă: cocalarism

Şobolani de metrou

Dacă ai mers vreodată cu metroul Bucureştean e imposibil să nu îi ştii. Sunt oamenii care nu circulă decât cu metroul şi care sunt rupţi practic de restul lumii. O să îi numim şobolani de metrou

Există mai multe tipuri, ăia cu ecusoane care au impresia că sunt cine ştie ce mare sculă dacă vede lumea unde lucrează, pipiţele corporatiste îmbrăcate buisness (dar în caz de nevoie uşor de dat jos), muncitorii chinezi (aştia îmi plac, că merg în grup organizat şi sunt îmbrăcaţi la fel… eh, mireasmă comunistă) aia care mai nou nu mai sunt emo, sunt… nu ştiu cum sunt, dar sigur coboară la Romană, la Universitate sau la Aviatorilor, aia cu un iPod, iPhone sau orice altă stupiditate de genul ăsta care te privesc de sus pentru că au căştile în urechi

Dar mai există o categorie… se pot numi chiar şoareci (nu de alta, dar şobolanii sunt ceva mai inteligenţi) Sunt idioţii ăia care umblă în grupuri mai mari de 4, îmbrăcaţi exact la fel, cu ochelari de soare (în metrou) tricou strident cu paiete şi lanţ pe afară. Ei bine, imbecilii ăştia nu sunt în stare să lege două cuvine şi bineînţeles că nu sunt hotărâţi unde să coboare (pentru că e distracţie cu 22.000.. e greu să renunţi la ea) dar stau înşiraţi pe un rând sau două de scaune cu şuncile p-afară şi se iau de pizdele care le trec prin faţă. Indiferernt că alea sunt cu copilul, cu soţul, cu gagiul sau cu mama. Ei sunt suficient de inteligenţi încât să emită interjecţii cu miros de bere (pe care le consideră texte de agăţat)

Dacă ăşti ar fi sunguri în metrou m-aş gândi serios la un atentat… pentru că merită!

Cum agaţă cocalarii

Mă duceam aseară obosit spre casă într-un autobuz care ţine loc de tramvai plin de muncitori, de cocalari, de curve şi de babe, iar în timp ce îmi rupeam fălcile de plictiseală în timp ce bulangiul de şofer mergea u 20 la oră pe ditamai bulevardul gol, probabil ca să nu zdruncine babele şi să nu deterioreze burta scoasă pe sub maieu a băiatului cu ceafa groasă şi lanţ de vacă din faţa mea, se urcă o piţi grasă, blondă şi urâtă cu mutră porcină. Împinge vreo două babe cu burta ca să aibă loc să urce, se opreşte brusc, se uită la băiatul cu şuviţe blonde din faţa mea, emite o interjecţie pe care n-am putut-o înţelege şi ţipă: Costelee!!! îi sare în braţe, îl pupă şi se sprijină de bară, pentru că o asemenea cantitate de celulită trebuie susţinută cu mijloace externe. După care începe discuţia, care a durat cel puţin un sfert de oră, însă o să fac un rezumat pentru că multe dintre propoziţii reprezentau grohăieli inutile şi stupide

Ea: -Aoleu ce mă dor picioarele
El: – De ce?
-Că mi-e lene să stau în picioare
-Păi n-ai antrenament
-Da, da mă dor picioarele
-Păi sâmbată mergem amandoi în parc şi alergăm
-Nu, că sâmbătă lucrez
-Cum lucrezi?
-De noapte… aoleu nu mai ajunge autobuzu ăsta că mă dor picioarele şi mă grăbesc
-Unde te duci?
-La muncă
-La cât intrii?
-La 10
-Pai e 9!
-Aaa da?
-Nu mai ştiu că acum m-am trezit
-De ce?
-Pai io asta fac ziua, dorm, de la 6 la 12, când începe serialul şi ţine până la 3. De la 3 mă culc până la 8 jumate
-Păi poţi să dormi atâta?
-Pai şi ce să fac acasă, că sunt singură şi mă plictiseeeesc!!!
-Să mă chemi pe mine pe la tine
interjecţie stupidă care exprima fâstâceala
-Sau să ieşi la plimbare
animala trage aer în piept, se pregăteşte şi ţipă:
-Da mi-e leneeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!
-Păi mă chemi pe mine şi vin cu tine

În timpul ăsta eu îmi blestemam zilele că m-a pus dracu să mă urc în autobuzul respectiv când puteam să merg liniştit pe jos. Nu-mi mai aduc aminte altceva din dialogul ăsta extem de profund, dar ştiu că la un moment dat a coborât şi ea a ţipat după el că îl sună mâine să treacă pe la ea…

Sunt profund complexat în momentul ăsta că nu sunt chiar aşa de cocalar şi că nu îmi plac mistreţele, că aş fi putut să agaţ şi eu proaste în autobuz, nu să mă dau jos şi să zic că acolo trebuie să cobor, cum fac acum când dau de cineva cunoscut.  Da ce ştiu eu, numai proştii încearcă să agaţe dudui printr-un dialog cât de cât inteligent şi spontan…

S-au emancipat

Am venit azi singur spre casă. Mai devreme decât de obicei, cam la ora la care puştimea de clasele a 5-a şi a 6-a pleacă de la şcoală.

Şi fiind singur, am putut să ascult ce discutau. Erau doi agarici şi o duduie care îi punea la respect, pe principiul „Taci că eşti prost”. Am tras concluzia că toţi trei erau în clasa a 5-a C (nu m-am prins în ce şcoală, dar având în vedere faptul că s-au urcat la Şcoala Iancului, am o oarecare bănuială)

Deşi fata era genul divă răsfăţată îmbrăcată în roz şi cu agrafe cu fluturaşi în păr, cei doi băieţaşi chiar se simţeau complexaţi de personalitatea ei şi nu ziceau nimic, doar ascultau şi aprobau cu un zâmbet tâmp pe meclă.

Şi câteva mostre din înţelepciunea generaţiilor actuale de elevi în clasele gimnaziale.

A venit la mine şi mi-a zis că e oră de linişte între 2 şi 5. Cu cât tupeu trebuie să vii, că io dacă pun muzică în orele de linişte îmi bate în ţeavă (a se observa logica)

Dacă vine la mine şi zice să-i dau locul, îi zic să se ducă dracu’ în faţă că acolo sun locurile rezervate pentru boşorogi

Stăteam în faţa blocului şi mâncam seminţe. Şi vine şi-mi zice să nu mai scuip seminţte pe jos. Şi i-am zis să se ducă dracu că io scuip unde vreau, că mătură femeia de servici. Când o mătura el, atunci să-mi zică să nu mai scuip pe jos

Are un copil de vreo doi ani. Şi a trecut o dată ăla mic pe lângă mine şi mi-a zis „salut”. Şi i-am zis să nu-mi zică mie salut că n-am citit aceleaşi cărţi

Bă’ nene, unde dracu ne ducem? Şi nu am boală atât pe duduile cu aere de dive care la 12 ani ştiu s-o ia în gură după modelul Jenna Jameson, cât am pe dobitocii care le educă. Eu n-am stat cu părinţii când eram mic şi nu a fost cazul, însă mi-aş fi dorit ca dacă eram pe cale să ajung aşa să mă bată până când n-aş mai fi fost în stare să vorbesc.

Educaţie de moldovean

Şi mai zice lumea că noi, aştia de creştem în capitală suntem nişte ţarani şi că îi înjurăm pe moldoveni din invidie, că ei au dat patriei scriitori de seamă.

Oare nenea asta tot scriitor voia să se facă? Cum se numesc vresurile de un singur cuvânt, că la alea probabil s-ar pricepe. Mai grav e că e atât de mândru de el încât a ostat filmarea pe net. Să vadă vecinu’ cât de tare e el în gură cu un gabor
Continuă lectura