Arhive etichetă: opinii

Părerea mea despre ACTA și piraterie

Sigur că lobbiștii sunt niște animale care nu au altă treabă decât să vândă influența lor pe bani mulți unor corporații care vor să câștige bani și mai mulți. Dar motivul pentru care trebuie să-i urâm este pentru că sunt niște curve, nu pentru că vor să facă bani. Toată lumea vrea să facă bani. Și tu și eu vrem să facem bani.

Faptul că îi urâm pe cei care au bani, nu numai că ne transformă în niște frustrați care văd lumea în culori închise (cam ca babele care bat în calorifer când aud că cei din alte apartamente nu sunt la fel de singuri ca ele) dar ne și consumă timp prețios pe care am putea să-l folosim tocmai ca să ne gândim și să încercăm metode de făcut bani. Asta e filosofia mea despre lume și viață.

Și așa ajungem la subiectul ACTA, PIPA, SOPA sau FOCA. Suntem prea ocupați să fim supărați că niște companii care au tot dreptul să facă bani de pe urma materialelor pe care le distribuie, vor să facă și mai mulți bani. Sigur, la nivel de discurs supărarea ni se trage de la faptul că furnizorii de internet vor fi nevoiți să controleze tot ce trece prin firul lor de internet. Că ne invadează intimitatea și alte lucruri de genul ăsta legate de drepturile omului.

Imaginează-ți următoarea situație: dacă tu ai fi taximetrist, iar în mașina ta s-ar urca niște oameni cu cagule pe față și un seif, iar proprietarul seifului ar veni apoi la tine să te întrebe unde i-ai dus pe ăia cu seiful nu ți s-ar părea normal să-i spui? Altfel ai fi complice. Eh, după părerea mea, în povestea asta ISP-urile sunt taximetriștii iar clienții, cei cu seiful.

Adevărul este că în discuția despre ACTA nimănui nu-i pasă de faptul că ISP-ul se uită la ce downloadezi tu. El oricum dacă vrea se uită, iar dacă tu faci trafic către tracker.filelist.ro e clar că nu trimiți pinguri doar așa, să vezi dacă merge, nu? Deci dacă vrea să știe, ISP-ul știe. Că doar ISP-ul nu e prost.

Pe noi ne deranjează că nu mai putem trage de pe net ultimul Harry Potter sau că n-o să mai avem pe torrente albumele la 320Kbps, a doua zi după ce apar Continuă lectura

Anunțuri

Nici măcar o seară

  • Pentru că e ca și cum ai juca alba-neagra și te-ai plânge că ai pierdut banii.
  • Pentru că e ca și cum ai zice „nu stau în poartă, că e mingea mea”.
  • Pentru că e ca și cum te-ai supăra că ai pierdut la loto.
  • Pentru că e ca și cum ți-ai lua bilet la Cinema Gloria și te-ai plânge că e o gaură în ecran.
  • Pentru că ofticosu roade osu.
  • Pentru că e ca și cum te-ar impresiona drama cuiva care a pierdut la păcănele.
  • Pentru că e ca și cum ai merge la meci și ți-ai cere banii înapoi că n-a câștigat echipa ta.

Pentru că e o chestie de onoare ca după ce votezi de două ori cu același om să-l lași să termine mandatul. Pentru că ai fost prost și acum îți plângi de milă. Eu nu pot să solidarizez cu oameni care dau vina pe altcineva pentru că au făcut aceeași greșeală de două ori. E o chestie de onoare, sentiment care s-a dus pulii de la prima pomană primită.

În rest,

Du-te după mă-ta și adu-ne flota!

Scuipat între ochi

Mă uit la conferința de presă organizată de Jandarmerie, iar un domn spune că s-a modificat legea 4, conform căreia unii suporteri au interdicție de a intra pe stadion, ajungând în forma de a OBLIGA persoanele care au interdicție de a participa la evenimente sportive, ca pe perioada acelor evenimente să se prezinte la secția de poliție.

Mergând pe același principiu, dacă eu trec pe roșu, mi se suspendă permisul și iau amendă, din acel moment să trebuiască să dau un bip la 112 de fiecare dată când acel semafor e roșu. Mă gândesc, poate suporterul respectiv nu se duce pe stadion, dar vrea să vadă meciul cu băieții sau poate are mama în spital. El ce face?

Până una alta, mie nu poate decât să-mi pară bine când văd ce se întâmplă în țară, nu poate decât să-mi pară bine că Jandarmii au acționat aseară la ordinul lui Băsescu și au intrat în mulțime pentru că asta demonstrează că Băsescu e disperat, îi țâțâie curul. Și e natural să te bucuri de răul unuia care îți vrea răul ție și familiei tale.

Mă bucură să văd că nu suntem o nație de mămăligi, așa cum am crezut până acum. Primul instinct la vederea imaginilor de aseară a fost să mă duc și eu, însă am stat și m-am gândit mai bine și… să se ducă pensionarii, că doar ei sunt ăia care n-au niciodată nimic mai bun de făcut decât să meargă la vot. Ei au votat a doua oară cu Băsescu.

Le e foame? Foarte bine! Să iasă profesorii, că doar ei au fost suficient de proști încât să creadă că li se vor mări salariile cu 50%.  Să iasă jandarmii cărora le-au fost tăiate 25 de procente din lefuri. Să iasă cine simte că a fost prost și s-a lăsat păcălit.

 

Din punctul meu de vedere, Băsescu ar trebui să-și ducă mandatul până la capăt. Ba chiar să devină prim-ministru apoi. Așa ne trebuie dacă avem nevoie de 8 ani ca să ne dăm seama că suntem luați la mișto. Așa ne trebuie dacă majoritatea compatrioților noștri consideră școala ca fiind „treaba aia” care te oprește să fii șmecher.

 

Până una alta, și Jay-Z s-a săturat:

foto via  Vlad Dobrescu

 

Afișajul stradal din București

Puțin offtopic: Azi am vreo 57 de afișări de la un site infect gen agregator, deținut de inegalabilul antreprenor online, filosof, emitent de opinii, posesor de cont de PayPal și comandat suprem al unei întregi armate de roboți, domnul Mircea Popescu. Ieri au fost mai mulț, iar alaltăieri la fel. Țin să-i mulțumesc domnului Mircea Popescu, despre care sunt sigur că își caută numele pe google, pentru bunăvoința de a-și pleca urechea la rugile mele de a deveni un blogger faimos, care își trage peste jumătate din trafic prin referer-uri de pe site-uri de calitate. Mulțumesc, Mircea Popescu!

După ce am demonstrat că posed abilitatea de a fi și ironic și subtil simultan, mă gândeam azi că ar fi interesant ca poliția (apropos de asta, mă întreb dacă doar mie îmi sună ca dracu prescurtarea pe care Poliția Locală București a ales-o și pe care, de altfel, a pus-o și pe numerele de înmatriculare ale instituției: PLB) n-ar putea, de exemplu, ca în loc să pornească girofarul în fiecare intersecție sau să verifice dacă bătrâneii adunați în parcul Obor la șah consumă alcool în locuri publice, să ia la întrebări lipitorii de afișe? Pentru simplu motiv că e inestetic, nu că n-aș avea nevoie să aflu rapid numărul de telefon al unui domn care se ocupă cu Forări puțuri, mică și mare adâncime.

Știți ce spun, oamenii pe care îi vezi cu o bidinea îmbibată în aracet, lipind afișe care promovează piese de teatru în care joacă sinistrul de Bendeac, sau vreun circ acvatic italian.
În plus, nici nu cred că ar fi chiar atât de greu să te îi faci o vizită proprietarului afișului și să-l întrebi despre sănătate. Asta, bineînțeles, într-o țară în care cel care lipește efectiv afișele n-ar da vina pe patron, iar patronul nu ar spune că nu e problema lui unde sunt lipite afișele și că ar trebui tras la răspundere

+1 pe lista motivelor de a pleca din țara asta cât mai repede. Îmi doresc să ne citim de undeva, gen Australia sau Noua Zeelandă. Pentru simplul motiv că e departe de locul din care scriu acum. 🙂

Profesioniștii există

Dacă mă enervează ceva mai rău decât emitenții de opinii neargumentate, e clar vorba despre cei care au senzația că sunt în măsură să vorbească despre ceva. Să zicem că n-are nici un sens să-ți bați capul cu cei care nu știu să îți explice de ce au făcut o alegere, de ce au acționat într-un anumit fel sau de ce cred ceva. Asta e, sunt săraci cu duhul, iar facultatea tinde să-mi confirme faptul că sistemul de învățământ românesc nu face decât să-i ajute pe ăștia care nu gândesc foarte tare să meargă mai departe și încearcă să le dea în cap celor cu oarecare idei. Oricum, nu ăsta e subiectul discuției.

Însă mai există un gen de oameni, care nu sunt săraci cu duhul sau care au înțeles că e aiurea să fii prost și care încearcă să-și depășească condiția. Și de cele mai multe ori au senzația că reușesc. E vorba despre tipologia omului implicat în orice formă de activitate care l-ar putea face pe el să se simtă mai deștept. Gen labe de organizații studențești sau mizerii precum „parlamentul tinerilor”. Toate astea le dau impresia membrilor că ei sunt niște importanți, care fac o grămadă de treburi importante cu scopul de a-i forma pentru viitoarele lor cariere de politicieni, manageri sau la ce altceva mai aspiră masa tinerilor din zilele noastre.

Exemplu concret: În liceu, un puștiulică mega interesant îmi explica despre cum visează să devină președintele elevilor ca să poată ajunge să aibă relații cu tot felul de oameni importanți, iar peste vreo trei ani, când va da bacul să aibă o pilă la directorul liceului și să-l treacă mai ușor. E irelevant să vă mai zic că directorul era pe combinație cu un partid politic, același partid de la care venea primarul de sector și că ăștia mici erau masă de manevră și distribuitori de fluturași electorali atunci când era nevoie. Nu, ei acumulau experiență politică.

Și acum stau strâmb și mă întreb: Să mă pun la mintea pulifricilor îndoctrinați care se cred mult mai sculă pe basculă decât sunt de fapt, sau să încerc să le ignor aerele de atotcunoscători într-un domeniu, mai ales că pot să port liniștit pulover pe gât și că plouă la fel de tare dacă nu încerc să îi explic prostului că e îndoctrinat și că își ratează adolescența încercând să pară implicat?

Poza e furată de pe profilul de facebook al Inițiatvei Tinerilor pentru Modernizarea României

5 motive pentru care urăsc sărbătorile

  1. Mă enervează sintagma aia cu spiritul crăciunului. La noi spiritul crăciunului se referă la stat la foarte multe cozi ca să ajungi la magazin, după care la foarte multe cozi ca să parchezi, apoi la multe cozi ca să plăteşti ce ai cumpărat. Şi totul culminează cu momentul magic al crăciunului: mâncare in exces, băutură în exces, toxiinfexie alimentară şi comă alcoolică. Super spirit, nu?
  2. Urăsc faptul că se umple tot oraşul de cadouri şi luminiţe. Totu e plin de ghirlandă d-aia cretină, de coroniţe de globuleţe şi de beculeţe eventual cu mizeriile alea electrice care cântă atunci când clipocesc beculeţele. Şi că tot a venit vorba de beculeţe, mai e şi mentalitatea aia imbecilă de a îţi lua pizda de o mână şi a o duce pe Magheru să vedeţi luminiţele. Băi ce dracu’? Sunt nişte becuri. De ce nu îţi duci gagica la plimbare în raionul electrice de la Carrefour? Ca să nu mai zic că trebuie să te plimbi pe tot bulevardul, de parcăbeculeţele nu ar fi  exact la fel de la Victoriei până la Unirii
  3. Iarna e nasol că începe moda cu mersul la patinoar. A nu se înţelege greşit, n-am nimic cu oamenii care se duc acolo să se distreze, să se mişte sau lucruri de genul ăsta. Faptul că nu sunt mare fan şi că am febră musculară instant după două ore de patinat e cu totul altceva, dar mersul la patinoar se cam rezumă la purtători de D&G care ies să agaţe purtătoare de Versace
  4. Urăsc colindele. Poate pentru unii e mişto să intre în atmosfera crăciunului, dar eu unul simt nevoia să rup capete ori de câte ori merg la magazin, mă uit la televizor sau fac orice altă activitate absolut normală şi aud pe fundal colinde. Sunt frumoase dar parcă îţi iese pe nas atâta Hruşcă (aşa îl cheamă pe individul ala blond şi pletos care vine iarna ân ţară să-şi scoată banul şi pleaca, nu?) Ca să nu mai vorbim de imbecilii care vin să cânte pe scara blocului la ore imposibile (ceva gen 5 după-amiaza) la care eu de obicei dorm
  5. Mă enervează că stai în frig să cauţi o cârciumă şi nu găseşti decât dughene deschise, că doar deh sunt sărbători… zile libere, alea-alea. De fapt, dacă stau să mă gândesc nu e vorba doar despre cârciumi ci ân general despre orice activitate comercială. Absolut frustrant să nu ai unde să mergi în cazul în care nu ai o familie numeroasă care să vină la tine acasă să mănânce pe gratis

Iniţial erau 10 motive, dar mi-a luat 3 ore ca să screm însemnarea asta, aşa că restul de 5 motive vor urma la un moment dat în decursul lunii ăsteia. Cred!

Da, sunt fricos

Nu ştiu de ce, dar mie îmi e frică să mă afirm când vine vorba de purtat războaie inutile.

Despre ce e vorba? Despre faza cu greva din liceul meu. Am scris pe blog despre ea în termeni decenţi zic eu şi mi-am exprimat pur şi simplu opinia vis-a-vis de eveniment. În ansamblu o tâmpenie destul de originală, care a adus zâmbetul pe buze câtorva sute de elevi din clasele a 9-a şi a 10-a pentru că au scăpat de o zi de şcoală. Dar cam atât. Pentru că nu pune directorul mâna să monteze ţeava de gaz şi pentru că nici nu sunt banii lui pe care îi administrează cum vrea (şi fie vorba între noi, am intrat zilele trecute în biroul directorului şi nu e chiar aşa de cald pe cât se zvoneşte)

A nu se înţelege că ling în cur direcţiunea sau mai ştiu eu ce bălării d-astea. Şi pe mine mă enervează anumite decizii sau minciuni, ca să nu mai zicem că am fost eliminat practic aiurea pentru că evident, n-a avut nimeni de gând să îmi asculte părerea în toată chestia aia cu fumatul. Dar deh, am înghiţit şi am trecut peste

Însă ideea e să „luptăm împotriva dictaturii”, ori eu nu vreau asta. Pentru că nu îmi vrea nimeni răul mie personal, motiv pentru care nu văd de ce ar trebui să atac conducerea şcolii în care învăţ. La urma urmei ideea e să mergem la şcoală, să ne bucurăm de anii aştia frumoşi şi eventual să şi învăţam ceva dacă se poate, nu să ne luptăm cu sistemul ticăloşit. Indiferent de cât e el de ticăloşit sau nu, nu mă afectează şi nu e problema mea. Nu îmi iau salariul de la şcoală şi nu se ieftineşte berea dacă lupt eu cu sistemul…

Plus că dacă aş apărea pe realitatea dând un interviu despre cât de nasol e la noi în liceu pentru că n-avem căldură cu intenţia de a da în conducere, aş da mai degrabă în instituţia de învăţământ şi i-aş păta renumele. Ori eu chiar n-am absolut nici o problemă cu nimic din ceea ce înseamnă „Colegiul Naţional Cantemir Vodă” ba din contră, îmi place.

Aşadar, mie frică să port un război care nu e al meu doar de dragul de a spune că sunt contra sistemului, motiv pentru care NU o să dau un interviu unei pizde de la Ralitatea care ţine microfonul în mână asemenea unui falus.