Arhive etichetă: eul epic

1 mai fun

Semafor!

Mă aplec spre scaunul din dreapta. Ridic capul să mă uit la culoarea semaforului. Troznește ceva.

Mi-a înțepenit gâtul!

5 motive să-ți cumperi pușcă de paintball

1. Pentru că îmi doresc de când m-am jucat GTA să particip la un drive by și vreau să îi văd fața cretinei de pe palierul meu, atunci când își va vedea câinele maidanez vopsit albastru.

2. Dacă tot am vorbit de vecini, aș vrea să îmi vopsesc liftul cu bile de culori diferite. Așa nu ar mai fi o cutie sinistră care se defectează sporadic.

3. Pentru parbrizele tuturor taximetriștilor pe care mă-sa i-a înzestrat cu intersecție în care să oprească. Și pentru toți ăia care parchează în sensul giratoriu de la capătul străzii Râmnicu Sărat.

4. Pentru că mi s-ar părea fabulos să mă văd la știri cu titluri gen „Panică într-un magazin de haine din zona Unirii”, iar eu să fi intrat în magazinul Bershka să trag cu vopsea în toate hainele țăranilor care dau muzica tare în fața magazinului lor. Ca la țigani, bă!

5. Plm, e o pușcă cu vopsea. Dacă stai să te gândești, e chiar mai mișto decât un trenuleț electric, să zicem :))

Dacă ai citit însemnarea asta și nu ți se pare că ar fi o chestie mișto să ai pușcă de paintball, poți să mă umpli pe mine de bani și sufletul-ți de bucurie, uitându-te la pantofi, genți și rochițe.

Parizer funebru

Există în supermarketuri și alte locuri pline de chestii de care nu ai nevoie, un parizer. Acest parizer are învelișul, pielița, membrana, chestia care îi menține forma de parizer de culoare neagră. Negru lucios.

Mă gândeam dacă ai putea să lansezi pe piață un produs numit Parizer funebru. Că lumea face pomeni, iar atunci când nu face, nu strică niște parizer să ai în frigider, poate vine vreo mătușă în vizită. Oare s-ar face suficient de mult PR în jurul său? Sau s-ar bucura de promovare din gură în gură? Să fie o investiție minimă și posibil profitabilă pentru a trage toată marca în sus.

Când voi avea suficienți bani pe care să-i investesc într-o idee de-ale mele, trebuie să îmi aduc aminte de însemnarea asta. Iar dacă în scurt timp voi vedea autocolante pe dricuri și bannere la intrarea în cimitire care promovează parizer, să pot cere drepturi de proprietate intelectuală.

Sâmbăta morților

La muncă, intru în bucătărie. Două dintre șefe așezau ceva mâncare pe un platou. Chifteluțe, bucăți de pui, chestii de-astea de care ai mânca veșnic. Mă opresc în pragul ușii și exclam:

-Woaahaha!! E ziua cui???

:))

Căcat ca-n vremea revelionului

Intru în baia de pe holul căminului aproape chircit de durere. Mă încercase și în metrou și în drum spre casă, dar mai tare ca acum parcă niciodată. Trăiesc cele mai dureroase crampe de anul ăsta. N-am de ce să zic, vinul dulce n-are cum să facă bine la stomac.

Din baie iese o domnișoară care trece pe lângă mine fără să ne intersectăm privirile. Nici n-am avea de ce, doar amândoi trecem prin momente greu de povestit ale existenței noastre. Pe stânga, cele trei spații sacre destinate nevoilor fiziologice cel mai greu de stăvilit. Trei toalete separate de un zid de beton. Din cele trei se scurge, spre scurgerea din centrul gresiei o dâră galbenă de pișat.

Cu hârtia igienică într-o mână și tremurând de nerăbdare aleg toaleta din mijloc, intru și închid ușa. Un sentiment de ușurare a început să mă străbată din clipa în care am început să-mi desfac cureaua. Dar știu că nu e momentul să mă bucur. Rămân rațional căci atmosfera gravă îmi spune că greul abia acum începe. Așa că îmi trag pantalonii peste genunchi în timp ce mă aplec și cu mâna dreaptă pun sulul de hârtie sus, pe peretele care desparte cele două toalete. Și încep să levitez deasupra celei din micul meu spațiu intim.

2, 3… și! E bine. E moale. Mult. Ce să mai, cine a mâncat vreodată Danette știe ce se petrece în spatele ușii închise a toaletei din mijlocul băii de la etajul unu. Și levitez. Și levitez… din ce în ce mai mult Danette plonjează spre vasul ceramic deasupra căruia levitez.

E gata!

Aplecat și cu genunchii flexați, de frică să nu împrăștii Danette pe pantaloni, întind mâna dreaptă după hârtie. Mă simt oarecum mândru. Mă simt atât de satisfăcut încât nici nu mai contează că nu sunt în baia de acasă. Mai trebuie doar să închei socotelile cu locul care mi-a împărtășit cele mai intime trăiri pentru ultimele 5 minute. Mă întind după hârtie și…

Poc…. Continuă lectura

Pilaf

Curs de informatică. Profa de informatică explică nu știu ce. Cade curentul în cartier. Beznă în sală. Profa de informatică:

-Vă rog să așteptați să stingem stațiile! (calculatoarele la care am lucrat)

Și a doua:

-Andrei, ai vreun ban pe card?
-Habar n-am, stai să mă uit.

Scot liniștit portofelul din buzunar, scot cardul, mă uit 10 secunde la el…. D’oh!

Verginica is in a relationship and it’s complicated

This is icon for social networking website. Th...

Image via Wikipedia

Facebook e o sursă nemărginită de înțelepciune (cel puțin pentru cei care mă au drept prieten) și mi-a atras atenția o chestie foarte tare pe care am văzut-o în principal la fetele mistrețe. Ele trec de la stadiul de single la o relație complicată din două motive, pe care o să le rezum folosindu-mă de Verginica.

Motivul 1:

Verginica s-a plictisit de atâta stat pe facebook și urcat poze cu spatele, în speranța că nu i se vede burta. Urcă zilnic cel puțin 3 fotografii, fără ca nimeni să le bage în seamă, așa că încearcă să pară interesantă. Toate astea ca să îi dea peste nas vreunei prietene care îi cere detalii. Pula mea, dragostea aia ca nevoie socială, în care ies ca fetele și fiecare se laudă cu cât de tare își iubește prietenul. Oricum, deviez de la subiect. Motivul numărul unu e că Verginica n-are parte de pulă, la fel ca prietenele, dar ar vrea. O relație complicată îi dă voie să-și scrie propriul roman de dragoste cu care să le dea peste nas înfumuratelor ei de prietene, pe care le și urăște dar n-are altele, atunci când ies la suc.

Motivul 2:

Cu o seară înainte, verginica s-a dus la ziua unei prietene. Norocul verginicăi și a prietenei ei e că părinții le consideră pe amândouă fete cuminți, așa că au plecat și i-au lăsat singuri. Printre invitați, vecinul de la etajul 3 al sărbătoritei. O să-l botezăm Narcis. El nu are prieteni, e virgin, feminin și are voce de fată, dar o iubește în secret pe sărbătorită de vreo 2 ani, așa că a trecut peste complexe și frica de a ieși din casă și s-a dus la aniversarea vecinei. Poate, cine știe, ea va vedea ce băiat mișto e și vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți.

Revenind la Verginica, ea profită de cele două cutii de bere pe care le-a găsit în frigider și își aduce aminte de toate deziluziile trăite. Într-un moment de sinceritate cu ea însăși aproape recunoaște că citatul ei favorit, Cine mă place, mă place așa cum sunt e doar o scuză ca să nu fie nevoită să recunoască faptul că e urâtă cu clăbuci. Long story short, Verginica își ia viața în propriile mâini și îl sărută pe Narcis. El se sperie, o împinge și își cere scuze, motivând că nu poate iubi pe altcineva.

A doua zi, Verginica ajunge acasă, intră pe facebook și plină de mândrie încearcă să-și seteze relationship status-ul la „Într-o relație cu Narcis”. Narcis nu acceptă și astfel, draga noastră verginica ajunge captivă într-un relationship. Și e complicat!

Bonus:

Cititorii care recunosc autorul citatului de mai jos, vor primi drept premiu, din partea redacției o cerere de prietenie pe FaceBook. Primul răspuns corect va primi, pe lângă cererea de prietenie, un like la una dintre pozele sale, la alegere :))

Sunt plin de contraste , generos si inimos, plin de compasiune un diplamat innascut. Sunt milos cu cei suferinzi. Sunt prea sensibil. Nu suport sa fiu contrazis. Am tendinte fataliste. Traiesc intr-o lume utopica. Imi cunosc scopurile si prioritatile. Sunt visator, nativ, serios , sobru, sever, ambitios. am doua vieti.

Vă așteptăm cu răspunsurile în comentarii. Hint: Nu e Mircea Cărtărescu.