Adresa Nouă

Pentru că oamenii de la wordpress nu mă lasă să fac redirect de pe blogul acesta către noua adresă, decât pe bani, îți spun că m-am mutat.

Noua adresă a acestui blog este: http://aionita.eu

Articol sponsorizat Learn from the experts: Create a successful blog with our brand new courseThe WordPress.com Blog

WordPress.com is excited to announce our newest offering: a course just for beginning bloggers where you’ll learn everything you need to know about blogging from the most trusted experts in the industry. We have helped millions of blogs get up and running, we know what works, and we want you to to know everything we know. This course provides all the fundamental skills and inspiration you need to get your blog started, an interactive community forum, and content updated annually.

Trecerea la nivel de la Republica

Comisarul Sef Gino Bosman, impartind stickere ...

Comisarul Sef Gino Bosman, impartind stickere soferilor (Photo credit: Umbrela Verde)

Aseară, mergând pe șoseaua Dudești-Pantelimon spre gara Titan am prins în funcțiune semnalele acustice și luminoase de la nivel cu calea ferată.

Trecem peste partea în care un taximetrist a oprit în dreapta mea, m-a înjurat căci staționam după care a trecut liniștit peste calea ferată, căci săracii taximetriști au o meserie stresantă și e normal să se întâmple și de-asta când lucrezi din greu.

Voiam să-ți povestesc altceva. Cum stăteam eu și așteptam să treacă trenul, la un moment-dat semnalele acustice și luminoase s-au oprit. Ba mai mult, a început să pâlpâie și lumina albă. 15-30 de secunde mai târziu a trecut și trenul pe calea ferată, în drum spre Gara Titan.

Nu ar fi tare ca, din moment ce e în slujba noastră, poliția rutieră să aibă o secțiune pe site-ul instituției din fiecare oraș în care cetățenii sau șoferii să poată reclama nereguli din trafic pe care să le investigheze și la care să primești răspuns, conform legii, în 30 de zile. Sau, dacă e de competența administratorului drumului, să trimită solicitarea către acesta?

Nu de alta, simt că instituțiile astea sunt ca niște SRL-uri care au monopol asupra unui domeniu și stabilesc prețurile pe care le doresc pentru serviciile pe care au chef să le ofere.

Părerea mea despre Ciuc Radler

Ca tipologie de consum, mă situez undeva între consumatorii tradiționaliști și mamaia de la țară a cărei ultimă achiziție a fost, probabil, o basma șucară și un kil’ de ulei.

Mai pe scurt, mi se îndoaie drujba când mă gândesc la ultimul model de iPhone (care, să fiu sincer nu știu ce număr are). Totodată, mi se rupe punga cu privire la deodorantele care rezistă la apă (apropos, de ce dracu ai vrea așa ceva?) și nici nu știu niciodată ce Dansez pentru tine e la televizor. Știu că există, dar nu sunt consumator, chiar dacă impulsul e să cumpăr sau să mă interesez.

Și mai pe scurt, imi place să cred că evit consumul lucrurilor de care nu am nevoie neapărat, deși sun convins că mașinăria mediatică a reușit să-mi modeleze gândirea așa încât să consider indispensabile unele produse sau servicii, precum telefonia mobilă.

Tocmai de asta, când vine vorba de consumul de bere, prefer Stejar. Asta pentru că berea are proprietatea de a te face să te piși enorm, iar mie nu-mi place să mă piș decât standard. Iar Stejar o bere tare, care face aproape cât două beri la un loc în ceea ce privește cantitatea de alcool.

Despre berea cu lămâie

Ciuc Radler SticlaAm băut odată Redd’s și m-a durut capul de la ea de nu mi-au ajuns două roabe de aspirină și cam asta a fost experiența mea cu berea care n-are gust de bere. Plus că berea trebuie să fie amară. Altfel e bere de pizde făcută de niște marketeri zeloși care s-au gândit să ofere femeilor ceva ce nu e bere pe post de bere. Nah, treaba lor, dar e ca și cum ar suge pula cu prezervativ  (n-am avut altă comparație la îndemână).

Campania de promovare a Ciuc Radler m-a atins. N-aveau cum să nu te atingă reclamele omniprezente, sticlele imense puse aiurea în centru și nici stația de autobuz de la Unirii care miroase a lămâie nu te putea lăsa indiferent.

După experiența Redd’s, Beck’s Lemon, sau Tuborg Tropical apariția Ciuc Radler și campania sa agresivă n-au reușit decât să adâncească imaginea de altă bere pentru pizde cu gust de căcat dulceag. Și n-am ajuns să beau decât după ce un prieten mi-a descris-o ca fiind Sprite.

De fapt, după părerea mea, marea greșeală pe care Ciuc Radler a făcut-o e tocmai că se numește așa. Habar nu am care sunt vânzările lor, dar cred că sunt mult sub așteptări din moment de aruncă cu banii pe reclame de vreo două luni de zile. Mă gândesc ca în cazul în care ar fi fost creată nevoia de Radler în rândul consumatorilor din România, ar fi oprit campania sau măcar i-ar fi restrâns amploarea acolo unde se putea.

Revenind la Ciuc Radler și la păcatul său de a se numi așa, cred că oricât s-ar chinui să umple spoturile de date de genul „63% limonadă și 37% bere”, imaginea Ciuc va fi legată de bere și nu de limonadă. Așadar Ciuc Radler va fi berea cu limonadă și nu limonada cu bere care să stârnească curiozitatea consumatorului. Căci bere cu lămâie am mai avut. Și e nașpa!

Cred ca mi-ar fi stârnit curiozitatea și aș fi fost convins să încerc așa ceva dacă se numea Gigi Radler și nu Ciuc. De-asta consider că acest produs a fost comunicat prost.

Bine, bine dar ce gust are?

E bună rău! E ca sprite-ul cu un pic de buzz. Încercați că merită 🙂


Aștept PR-ul de la Ciuc cu un bax de limonadă cu bere atât pentru promovare, cât și pentru insight-ul cuprinzător pe care l-am furnizat cu privire la imaginea produsului în mintea consumatorilor bărbați, de 20 de ani, cu venituri mult sub medie 🙂 

Dacă aș fi firmă de săpun lichid

Aș încerca să concep un model de sticlă pentru săpunul lichid care să termine tot săpunul lichid fără să trebuiască să înclini recipientul, ca să ajungă furtunul la lichid. Și l-aș populariza drept săpunul lichid pentru bărbați.

Și nu am decât un singur argument pentru treaba asta. E ciudat, ca bărbat, să apeși pe capul unui obiect în speranța că sare o zeamă lipicioasă. Cel puțin nu înainte să vrea să se spele pe mâini :))