Fotbalisme

Image via Wikipedia

Eu nu înțeleg obsesia ușor psihotică a românilor de a se uita la fotbal. E ca și cum s-ar uita la deszăpezire de câteva ori pe lună. Adică de fiecare dată ne cumpărăm plini de speranță câte un Bergenbier la PET și două pungi de semințe d-alea verzi, cu boaba mare și suntem luați prin surprindere de cât de prost joacă echipa națională (dacă joacă cu vreo țară ca Bangladesh sau  Feroe) sau de cât de bine joacă cu o echipă ca Franța decât că băeții noștri n-a avut noroc.

Încercam să-mi explic cumva instinctul de a țipa de bucurie la ambele goluri de aseară. Poate data viitoare verticalizăm mai bine.

Încă o însemnare despre cât de stupid mi se pare fotbalul

Cine mai aruncă din când în când un ochi pe blogul ăsta ştie că mă enervează şi mi se pare o stupizenie fotbalul, ceva acre n-are legătură cu sportul, ci mai de grabă cu mentalitatea din spatele blocului. Ei bine, uitându-mă la plictişenia asta de meci dintre România şi Lituania mi-au mai venit în minte câteva motive

• Comentatorii sunt absolut cretini şi simt nevoia să îşi dea cu părerea la ce ar trebui să facă restul jucătorilor, în timp ce îl pupă în cur pe Rădoi, care nu iese cu nimic în evidenţă. De parcă spectacolul fotbalistic nu s-ar referi la goluri, ci la care îşi bagă mai adânc curul în poartă
• Jucătorii români se cred întotdeauna geniali când joacă cu o echipă mai slab cotată, deşi li s-a demonstrat de enşpe mii de ori că atitudinea asta poate fi dăunătoare. Asta bineînţeles în timp ce se grăbesc să se scuze pentru un eventual eşec înaintea unui meci cu o echipă mare
• Pentru că după ce aleargă doi metri orice fotbălos scuipă. Deşi n-aleargă de loc, dar sunt supuşi la presiuni psihice mult mai mari, aţi văzut vreodată un jucător de snooker dând o flegmă plină de muci pe masă?!
• Pentru că imbecilii de jucători sunt suficient de dobitoci încât să arunce cu pietre în ziarişti
• Pentru că dacă m-ar interesa sportul ăsta, n-aş vrea să mă simt ca la bijutier, înconjurat de nu ştiu câţi brilianţi
• Pentru că românia şi-a luat-o cu 3-0 de la Lituania. Ceea ce înseamnă încă puţină muiţă pentru căcatul ăsta de ţară

Apucături fotbalistice

Dacă e să vorbim de mine, n-am absolut nici o treabă cu subiectul fotbal. Pur şi simplu mă doare în cot, nu mă interesează cine ia campionatul, cupa sau cine ajunge în grupele ligii nu ştiu care. PEntru simplu motiv ca nu vreau să fiu suporter, să merg pe stadion, să îmi sparg plămânii, să mă prindă ploaia şi să mă bată jandarmii contra cost pentru ca oameni ca Gigi Becali să facă şi mai mulţi bani. Plus că nu vreau să fac parte din turma ultraşilor

Însă adevăratul motiv pentru care mă oripilează fotbalul îl reprezintă apucăturile suporterilor. Înţeleg că se face atmosferă când eşti pe stadion şi ţipi ca animalul, însă dacă stai acasă cu familia, ce rost are să ţipi când dă steaua gol? Să te audă cine, Bănel sau Mirel?! Şi ce rost are să mai ţipi muie dinamo după ce dă Steaua gol? Ca să îl oftici pe vecinul de deasupra care e dinamovist?

Pe chestia asta sper să ardă în iad şi ultraşii, şi Gigi Becali şi Bănel Nicoliţă şi cu alde Mirel!

insemnare insiprată de fauna misterioasă ce locuieşte în blocurile de lângă blocul meu şi de onomatopeele stupide produse de aceasta

Fobalisme

Am fost aseară în piaţa Revoluţiei, acolo unde Bergenbier organizează o… nu ştiu cum îi zice. Un ecran pe care se poate vedea meciul, unde se poate bea bere la draft sau mânca mici… chestii care în teorie au legătură cu foblalul.

Ce nu mi-a plăcut e faptul că au câteva mese, iar în rest e parcare… unde trebuie să stai pe jos steagurile celor de la Bergenbier. Adica.. cât de greu ar fi fost să pui nişte mese în aer liber, astfel încât să stai ca omu’ şi să poţi vedea şi ecranul

Însă ceea ce e cu adevărat trist e că… suporterii sunt într-o proporţie destul de mare nişte manelari înrăiţi. Genul de oameni care huiduie pe imnul echipei adverse, care aplaudă şi sar în sus de bucurie când Goian (cred că aşa îl cheamă) îi dă un şpiţ în gură unui francez. Genul de oameni care te calcă pe picioare din dorinţa nestăvilită de a îngurgita cu aspect porcos maldăre de mici şi bere

Deşi nu sunt microbist şi mi se cam rupe de ce face România la Euro, mi se pare trist că încă nu am reuşit să trecem pragul dintre meciurile echipelor de club şi cele ale echipei naţionale… care ar trebui să însemne şi altceva în afară de golăneală, înjurat echipa adversă şi lozinci gen „pe ei pe mama lor”