Arhive etichetă: bloguri

O poveste

Cevatrendysiurban

Cu băieți simpli care merg cu troleul, luptători astrali, Dragon, Chimie, multe, multe meleuri, pixuri fermecate, filosofie orientală, șamanism și o super intrigă. Primele trei episoade sunt deja publicate:

Dragoș și fantoma – Partea I | Dragoș și fantoma – Partea II | Dragoș și fantoma – Partea III

Sper să avem parte de alt film, cu ocazia episodului patru al seriei. Brrrrrrap!!!

Anunțuri

Mă oftică blogurile pe wordpress.com

Pentru că muritorii de rând cu bloguri self-hosted sau pe platoforme gen blogger sau haipa se chinuie să atragă vizitatori prin SEO, comentarii pe alte bloguri, nişte spam din când în când şi aşa mai departe, blogerii de wordpress.com au un club al lor cu circuit închis, unde circulă vizitatorii de la unul la altul şi unde e uşor să creşti în momentul în care ai nişte însemnări argumentate şi bine structurate

Ei au un dashboard pe care apar însemnările noi, blogurile cu creşteri rapide în wordpress.com ce să mai, un blog cu circuit închis care face schimb de vizitatori, de  idei şi de trafic şi de comentarii. Ei sunt cu nasul pe sus pentru că au lumea lor la dispoziţie, clubul lor cu circuit închis numit wordpress.com. Urăsc blogurile de wordpress.com pentru că de cele mai multe ori sunt profunde, cu o încărcătură sentimentală destul de serioasă, însă ele nu sunt băgate în seamă decât de cititorii blogurilor de pe wordpress.com, care la rândul lor sunt posesori de bloguri cu o mare încărcătură sentimentală.

Şi uite d-aia mă enervează blogurile pe wordpress.com, pentru că sunt nişte bloguri care de cele mai multe ori au ceva de spus, au audienţă, însă de cele mai multe ori e audienţă cu circuit închis

Bloguri şi zmardoi

Mă deziluzionează din ce în ce mai tare să văd cum ideea de blog se indepărtează din ce în ce mai mult de ceea ce ar fi trebuit să fie (în opinia mea, evident) Pentru că ideea mea e că blogurile sunt ceva personal. Fără ştri dacă nu sunt expuse într-o notă subiectivă, fără iutub pentru că majoritatea utilizatorilor de internet sunt în stare să dea un search dacă au chef să vadă filmuleţe funny şi fără însemnări în care sunt postate poze ale autorului alături de maşini, pizde proaste şi fără sticla de Jack

Însă ceea ce ma dezamăgeşte cel mai tare sunt aerele de zmardoi care sunt expuse pe bloguri. Mă enervează să citesc despre cât de proşti sunt cei cu care te-ai certat pentru că ţi-au furat sendviciul . Credeţi-mă că nu îi pasă nimănui de problemele infantile ale proaspeţilor posesori de bloguri. Toţi le avem pe ale noastre, toţi (mă rog, majoritatea) avem vieţi proprii, toţi ne certăm, ţoţi iubim şi aproape toţi avem ce fute. De asta mă enervează bloggerii haifaiv

Şi pentru că haifaiverii se recunosc de la prima afişare a blogului lor, după tema futută, linkuri care ies din pagină, poze cu ei în sidebar şi absolut nici o înclinaţie către gramatica limbii române, ei sunt uşor de evitat. Însă mai există o categorie de posesori de bloguri, ceva mai greu de depistat din prima. Ei sunt bloggerii zmardoi. Nu, nu vă închipuiţi că sunt cunoscători de cine ştie ce stil de luptă sau că măcar sunt în stare să nu fie bătuţi pe stradă din cauza frezei. Ei sunt brăndoşi doar online.

Sunt genul de oameni care au în jur de 2 unici pe zi, asta când îşi roagă prietenii să intre la el pe blog. Şi toată ziua nu au altceva mai bun de făcut decât să îi citească pe cei mari, să le dea limbuţe în comentarii, iar apoi la ei pe blog postează însemnări desăre cum a ajuns cutare blogger, despre ce căcat de blog are celălalt şi despre mutra lu’ cutare blogger

E adevărat că şi eu am avut în decursul experienţelor mele cu platormele de blogging anumite divergenţe cu Raperboy sau Zoso. Însă mie mi-a trecut după câteva luni. Am înţeles că nu are rost să te cerţi cu oamenii din blogosferă, că fiecare scrie ce vrea, atâta vreme cât e blogul lui şi că dacă nu îmi place, nu mă obligă nimeni să citesc. Însă unii tot perseverează în mizeria asta a lor cu înjuratul bloggerilor.

Pentru că asta e educaţia în România, pentru că pentru noi internet înseamă manele moca de pe oDC, haifaiv şi ascunderea identităţii şi a bunului simţ în spatele unui browser şi a unei adrese IP

Buricu'

M-am trezit comentând la Piticu pe blog, la o însemnare despre cum Bucureştiul este buricul pământului. Şi am scris în commentul respectiv că ma doare în cot de imaginea României, atâta vreme cât alocaţia mea e tot 9€ şi cât autobuzele RATB cu care merg zi de zi sunt tot pline.

Încercam să subliniez faptul că ne bucurăm fără rost că Bucureştiul e gazda Summitului NATO, atâta vreme cât viaţa oamenilor de rând e tot plină de lipsuri.

Şi se trezeşte un băiat, Saliery după cum se auto nickname-uieşte să îmi spună că am mentalitate de român (nu că ar fi fost greu să intuieşti asta) într-un comment de genu

@DeBlog ce mentalitate de roman ai. Daca direct pe tine nu te avantajeaza ce plm daca se intampla. Ce conteaza ca de acum o sa fie cunoscut Bucurestiul ca si capitala a Romaniei si lumea nu o sa mai asocieze doar tigan/maidanez/hot cu tara noastra. Ce daca summitul asta avea loc la Sofia sau in Budapesta,nu? Pun pariu ca esti din categoria care ar da maine Romania pe ceva mai bun. Dar in tara asta cine sta sa o readuca pe o linie de plutire? Summitul asta ne-a creat o imagine pe care daca vroiam sa o construim prin alte metode ne costa de zeci de ori mai mult. Ce daca Bush, Putin, Merkel si Gordon Brown au vazut Bucurestiul,nu? Sau ca au venit 3000 de jurnalisti straini. Cateodata stau si ma intreb de ce mai se numesc unii romani…

Ideea însemnării nu e să pornesc o ceartă bloggeristică, atât pentru că am trecut de mult de faza în care mă înjuram cu unu’ şi cu altul pe bloguri, cât şi pentru că sunt conştient că orice fel de dispută nu o să se materializeze într-un conflict faţă în faţă. Aşadar n-are rost să mă mai apuc.

Însă ce vreau să subliniez e naivitatea unora şi a altora. Şi nu atât naivitatea cât puterea presei de a influenţa şi de a manipula populaţia. Unii oameni chiar cred că dacă Bush n-a văzut câinii bagabonţi , n-a văzut ţiganii cu căruţele sau n-a văzut cerşetorii, ei nu există? Vă spun eu că da, există. Şi mai spun că pe câinii din Vitan nu i-a săltat nimeni.

Oare nu ar trebui să ne intereseze nivelul nostru de trai? Mulţi oameni îşi fac griji cu privire la costul întreţinerii. Cred că pe ei nu îi interesează imaginea Bucureştiului şi a României în lume, nu îi interesează rezoluţia 1244 a ONU, nu îi interesează poziţia Greciei vis-a-vis de aderarea Macedoniei la NATO.

Şi sunt la fel de convins că nimănui din NATO sau din administraţia României nu îi pasă de oamenii care îşi fac griji pentru costu apei calde, sau de oamenii care nu au bani de Armani, D&G sau alte branduri de genul ăsta.

Şi ca să fim realişti, să ne imaginăm urmatoarea situaţie: Summitul NATO din 2008 nu s-ar fi desfăşurat la Bucureşti ci la Budapesta. Credeţi că vreunul din cei 3000 de ziarişti care participă la Summit ar scrie despre fumuseţile Budapestei şi despre viaţa din Ungaria? Evident ca nu! Şi dacă totuşi ar scrie, ar interesa pe vreun român chestia asta? Evident nu!

Mi se pare extrem de grav că mulţi oameni pun botul la ştirile de umplutură din mass-media românească şi că naţionalismul unora se indreaptă în cu totul şi cu totul alte direcţii decât ar fi normal