The Sopranos. După 86 de episoade.


The final shot of Tony Soprano in "Made i...

Image via Wikipedia

Am terminat de văzut The Sopranos, un serial pe care dacă îl privești de sus, e mult peste House MD. Asta în condițiile în care consider House cel mai bun serial pe care l-am văzut până acum. E drept că doctorul egocentric e un personaj mult mai spumos și imprevizibil, însă tocmai asta e diferența care mă face să interschimb primele două locuri din topul preferințelor personale.

Pe scurt

Pentru cei care nu au văzut nici măcar un episod al serialului cu mafioți moderni, acesta expune scene din viața uneia dintre cele cinci familii italiene rămase pe coasta de est a Statelor Unite. Practic, ei vin să continue tradiția născută de The Godfather însă fără mitraliere și împușcături la drumul mare. Principala lor sursă de venit e crima organizată, administrată de un boss, în speță Tony Soprano, un consigliere și câțiva capi, la fel ca în toate filmele cu mafioți italieni.

Acțiunea pare a se concentra pe drama lui Tony Soprano, un individ predispus la depresie care trebuie să facă față atât problemelor de la serviciu cât și celor din viața de familie, încercând pe cât posibil să-și țină departe nevasta și copiii de activitățile sale zilnice, în ciuda faptului că se trage dintr-o familie în care tatăl și unchiul său au fost pe rând boss ai clanului.

De ce merită văzut?

Vorbeam mai sus despre faptul că The Sopranos e mai tare decât House. Asta pentru că în spatele rolului doctorului House se simte munca a zeci de scenariști. Pe când Tony Soprano e natural. El nu are replici inteligente, nu pare să știe răspunsuri, el își trăiește viața încercând să facă față cât mai bine așteptărilor venite din partea subalternilor săi.

Însă dincolo de drama lui Tony Soprano și a personajelor secundare serialul te surprinde prin acuratețea cu care redă dedesupturile crimei organizate, fiind imposibil pentru orice telespectator de știri să nu facă o legătură între Tony Soprano și ajutoarele sale și personaje autohtone precum Dorin Cocoș sau Frații Becali. Și Tony Soprano se consideră un afacerist de succes, punând în aparență mare preț pe trăsături masculine de caracter precum mândria, onoarea sau familia, până în momentul în care cineva se opune intereselor sale. Toate astea fiind acoperite de împărțirea generoasă a câștigurilor către cei care sunt în măsură să îl tragă la răspundere.

Sunt convins că în România nu se ajunge până la a gâtui adversarii cu o sfoară din motive care țin de lașitate și de lipsă de cojones, însă în rest cam totul stă exact la fel.

Asta este! The Sopranos este un film bun pentru că te ajută să deschizi ochii la modul în societatea noastră funcționează. Societatea în care nu ai nevoie de pile ca să ai succes, ci de coaie ca să faci bani cu care să cumperi pile. 6 sezoane, 86 de episoade de bărbăție și valoare a banului care îți schimbă o serie de percepții create în ani buni de consum media.

Anunțuri

Postează un comentariu!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s