Arhive etichetă: câini

Peisaj de primăvară. Căcat pe trotuar

Nu există început de primăvară în București care să nu-mi aducă pe buze cele mai dulci vorbe pe care limba română le poate cuprinde. La adresa rudelor decedate din partea mamei, la adresa organelor genitale ale rudelor de gradul întâi, ba chiar și a cavităților bucale ale acestora. Uneori, când simt că avântul lexical mă năpustește, îndrăznesc să asociez organe genitale cu cavitățile bucale și mai departe, chiar cu esofagul.

Oricum, subiectul acestor construcții semantice îmi este rareori cunoscut. Îndrăznesc să intuiesc că ar fi vorba despre primării, stat, oameni, clima temperat continentală, curenți de aer polar sau chiar soarta care a decis că trebuie să mă nasc aici și nu într-un loc în care problema zilnică este nisipul care îți intră în sandale.

Până azi. Azi știu cui mă adresez. Dragi posesori de câini minusculi, de apartament, vă doresc să vă iasă pe urechi atâta căcat de câine cât cel în care am călcat eu azi. Așa cum iese el la suprafață de fiecare dată când se topește zăpada, aș vrea să vă iasă și vouă pe nas. Dar să nu iasă așa, cu una cu două, ci să stea acolo o perioadă. Cam cât au stat căcații ăia înghețați la adăpostul zăpezii de pe trotuar, din momentul în care voi ați decis că e sub demnitatea patrupedului vostru să se cace unde sunt nămeții mai mari, ci l-ați îndrumat să o facă în mijlocul drumului. Că doar nu o să stea Lassie cu curul în zăpadă, nu?

Despre câinii vagabonzi din București

Chien

La Deva, niște indivizi în mașini de teren de culoare neagră s-au plimbat într-o noapte prin oraș și au tras în câini cu săgeți cu otravă [link].

Stau într-un bloc din Vitan, în București. E tipul ăla de bloc în care majoritatea locatarilor sunt proaspăt pensionari fără prea multe griji. Poate din când în când în zilele în care pensia e pe terminate, da’ și asta se rezolvă fără prea multe bătăi de cap. Mega Image-ul e aproape și, pe deasupra, au bere marca 365.

Am adus vorba de pensionari sau proaspăt-pensionați pentru că, din câte îmi pot da eu seama, cam asta e vârsta la care oamenii simt încă nevoia de agitație în viața lor, dar au prea mult timp liber și prea puțini bani. Copiii au plecat de acasă, nepoții merg la creșă, iar vecinii mei își cumpără câini. Mă rog, fac ei rost cumva de un cățel. Ăsta e profilul iubitorului de animale și știu sigur că nu sunt singurul care cunoaște astfel de oameni.

Ziceam în articolul ăsta că am 17 câini în spatele blocului. Între timp nu i-am mai numărat dar știu sigur că sunt tot acolo și că latră, de când se înnoptează până în zori, cât de tare îi țin plămânii lor de maidanezi la tot ce înseamnă oameni, pisici și unele mașini. Apropos de mașini, au ceva cu polițiștii și Logan-urile lor. Ocazional, câinii din spatele blocului meu mai latră și la copii sau la biciclete. Când au chef latră și la copiii de pe biciclete. În tot timpul ăsta, iubitorii de animale dorm sau țipă de la geam: „Fetița/Băiețel/Țigănuș/Caporal/Max/Negruțu!! Tăceți! Ce aveți, n-aveți somn?” 

MaidanezPe scara mea, la etajul 4 locuiește Țigănuș. E un câine negru, îmbâcsit de atâta praf, motiv pentru care are o tentă de gri spre maro. Dacă te cunoaște, e cel mai jucăuș câine din lume. Altfel, dacă nu merge liftul și urci pe scări n-ai nici o șansă să nu iasă tot palierul pe hol ca să vadă de ce latră Țigănuș. Să nu cumva să fi venit hoții.

Am povestit despre Țigănuș pentru că la etajul 7, pe palierul meu trăiește Fetița, cunoscută printre ai locului de „Feti”. Un câine gras, cu ochii roșii, care doarme permanent într-un coș cu două numere mai mici. Când trece cineva pe la mine trebuie să-l anunț să nu cumva să iasă din lift până nu vin eu să-i deschid ușa. Să nu se lase Fetița dusă de val și să-i sfârtece gamba.

Un prieten de-ai mei, și el locuitor al cartierului, a ajuns până acolo încât să trimită emailuri pe la primăria sectorului 3, rămase evident fără nici un fel de efect. Eu am petarde, cineva trăgea cu pușca cu bile în câini, alții se mulțumesc să arunce cu ceapă, cartofi sau orice altceva îți cade la îndemână când orbecăiești la 2:30 dimineața prin debara.

Sterilizarea poate părea soluția umană și logică, dar mă gândesc că sunt deja 20 de ani de când câinii vagabonzi există (asta pentru că n-am trăit mai mult de atât, ca să știu dacă existau câini și înaintea lui 1991). Să presupunem că ar trece 10 ani până când actuala generație de câini vagabonzi sterilizați dispare. Mai adăugăm 5 pentru că iubitorii de animale au obiceiul de a ascunde haita în propriul apartament atunci când vin hingherii.

Eu unul nu sunt dispus să mai trăiesc atâta timp cu problema asta, orice mi-ar spune hipsterii nebărbierți de la ONG-uri și oricât s-ar tăvăli pe jos alți hipioți din țările occidentale. Până una alta, 115 oameni au fost mușcați de câini în 2011. De ce? La țară oamenii își țin câinii legați, tocmai ca să nu muște pe cine nu trebuie. Noi, la oraș suntem open minded și mai și iubim animalele pe deasupra. Asta când nu plantăm copăcei în parc și ne facem poze. E un punct de vedere personal, dar 30-35 de ani ca să rezolvi o problemă de administrație locală, mi se pare cam mult.

Cât despre soluția cu construirea adăposturilor, fără să mai luam în calcul cât costă construcția acestora, conform evz.ro:

În timp ce ONG-urile militează pentru sterilizarea tuturor maidanezilor și relocarea lor, prefectul Capitalei spune că ar fi mai bine ca patrupedele să fie strânse în adăposturi și îngrijite, asta dacă se găsesc în visteria Municipalității nu mai puțin de 40 de milioane de euro, banii care ar fi necesari, potrivit acestuia, pentru întreținerea câinilor timp de un an.

Costă 40 de milioane de euro pe an, bani care ar putea, de exemplu să renoveze niște școli, să susțină un spital, să plătească 190 de autobuze Mercedes Benz noi. Oricât de tare aș sau nu iubi animalele, câtă vreme vreme există probleme care mă vizează direct și care pot fi rezolvate de banii respectivi, aș prefera să-i știu morți.

Însemnarea asta e scrisă pornind de la un principiu simplu și din ce în ce mai deteriorat de societatea bolnavă/occidentală în care ne placem să credem că trăim, anume că viața unui om valorează mai mult decât cea a oricărui alt animal.

Petarde

Sterilizează-o pe mă-ta!

Orice bucureștean știe sigur reclama aia din autobuzele RATB-ului. Aia în care un actor de mâna a doua și o pisdulice care prezenta o emisiune jenantă alături de Horia Moculescu ne îndeamnă să ne sterilizăm câinele. Am un mesaj pentru ei: Sterilizează-o pe mă-ta!

În fiecare noapte, eu sunt la curent cu orice mișcare de pe stradă. Fie că trece cineva cu prietena de mână, un tembel pe scuter (ăștia sunt o categorie aparte care merită un post separat) sau vreun Logan cu girofar, e imposibil să nu aflu. Sunt un fel de controlor de trafic nocturn, cu diferența că nu controlez nimic, doar mă uit.

Partea ciudată e că n-am nici insomnii și nici nu sunt pasionat de traficul urban. Nu, eu am câini în spatele blocului. Ultima oară când i-am numărat erau vreo 17 exemplare. Cred că dacă bestia din frumoasa și bestia ar fi fost rasă pură, maidanezii din spatele blocului mei i-ar fi dat cu Pedigree-ul în cap bestiei.

Oricum, cred că știți povestea: o imbecilă de vecină cam văduvă și probabil fără ocupație între telenovelele de pe acasă, iese cu oala cu ciorbă și le dă bestiilor de mâncare. Ca

urmare, bestiile se sălbăticesc și mai rău și fiind obișnuite cu prezența oamenilor, încep să îi atace. Și să latre. Și să-și clădească ușor o haită bine ierarhizată, exact ca rudele lor din sălbăticie.

Mi-am luat petarde. De fiecare dată când latră le mai dau câte una. La început scăpam de ei 2-3 ore, dar încep să se imunizeze și nu mai reacționează. Vecinul de la 1 și-a cumpărat pușcă cu bile ca să poată să adoarmă.

Petarde

Și acum eu stau și mă întreb, cam ce ar fi de făcut? Otravă în mâncare nu poți să le pui, pentru că nu mănâncă decât de la cunoscuți. Dacă chemi hingherii îi chemi degeaba, că se ascund sub mașini sau diverși oameni miloși îi ascund prin case. Dacă ieși cu toporișca de șnițele la ei, de asemenea fug și se ascund. Vreo propunere?

Asta în caz că mai vreți să scriu pe blog întâmplări fabuloase din viața mea și nu cumva o să mor din cauza lipsei de somn. Apropo, știați ca recordul de nesomn e de 11 zile (ca să nu zică nimeni că nu produc conținut educativ)


Proprietari de pechinezi…

Nu, de fapt vreau să mă adresez tuturor proprietarilor de câini maro care au sub 30 de centimetri înălțime. Ceva gen ăsta, cu mai mult sau mai puțină blană

Ideea e că pentru nu știu ce motiv orice babă pensionară care decide că viața ei nu are suficientă adrenalină croșetând goblenuri și uitându-se la Regina în timp ce mănâncă dropsuri își ia câte un d-ăsta. Nu, pe bune, care e manevra? Îți dă statul român 10% în plus la pensie dacă adopți o hidoșenie maro precum cea din poză? Pentru că, să recunoaștem, sunt HIDOȘI

Da’ pana mea, nu asta e problema mea. Ci faptul că ăștia sunt cei mai agresivi câini pe apartament pe care i-am văzut. Nu mi s-a întâmplat niciodată să mă latre un Rottweiler sau un Pittbull pe stradă. Nici măcar un amărât de Doberman, în schimb azi era să fiu mușcat a 152.386 oară de un șoricar d-asta. Noroc că aveam ciorapi 3 sferturi și n-a reușit să treacă de ei… sau e posibil să îl fi izbit mirosul. Moloz!

Muriți bă, și voi și șobolanii voștri maro pe care îi cheamă Pichi!

Gânduri închinate Blogului

De unde pot închiria o puşcă cu lunetă? Cu 17 gloanţe. Fix cât numărul de câini din spatele blocului meu, câini care ziua dorm şi noaptea… se distrează

Azi am văzut încă un vecin căruia i-a zburat plasa de ţânţari de la geam. Ieei! Nu sunt singurul care a stat să adune din curtea blocului bucăţi de plasă. Noroc că e tata termopanagiu… se rezolvă

Bulangii de la RDS m-au sunat de 3 ori să mă întrebe dacă acum merge netul şi să mă ameninţe că după ora 18:00 o să vină cineva să se uite la amărâtul ăla de switch de pe scara blocului. Până atunci mergem în regim de avarie

Câinii bagabonţi unde îşi fac nevoile? Că cei de apartament se răsfaţă cu liftul şi cu scara blocului

UPDATE: Bulangii ăia de la RDS încearcă să mă ia de prost. De ce oare cred ei că eu nu fac diferenţa dintre schimbatul switchului care când răspunde, când nu răspunde la ping şi ce au făcut ei după ce le-am arătat că nu-s chiar plutist: au schimbat portul de pe switch

Bulangii ăştia de la RDS nu ştiu să se descalţe când vin la tine în casă. Nu că ar fi foc şi nu că eu n-aş intra încălţat, dar e o chestie de bun-simţ

17

Nu serialul, ci câinii. Atâţia câini am în spatele blocului.
Exact atâţia câini latră când se întâmplă ceva
Exact 17 câini m-au trezit în dimineaţa asta

Domnu’ Negoiţă, acum că nu mai e campanie… poate ne ocupăm şi noi de ce ar trebui să facă un primar… sau nu?!