Arhive etichetă: aiureli

Herbalist

Verde

Deși probabil nu pare, acest micuț va naște vise, va deschide minți și va fi centrul atenției. Sau se va ofili 🙂 E prima zi în care vede lumina zilei și pare extrem de fericit acolo unde este. Și mi-a mai promis că dacă am grijă de el se va revanșa la un moment dat 🙂

Acuma, întrebarea e alta. Cum mut acest mic ghiocel înainte să crească mare? E ghiocel de outdoor și cred că nu îi place noua lui casă prea mult.

Anunțuri

Durere și suferință

Nu e vorba de un titlu de manea și dacă e să ținem cont de faptul că am fost de două ori la ora de filosofie semestrul ăsta, n-am de gând să pun problema așa. Dar ținând cont că nu se uită nimeni, pot să vorbesc despre mine, nu?

Mi-am dat seama că îmi place să văd durere. De fapt îmi place orice are legătură cu durerea. Și nu vorbesc aici de durerea fizică fiindcă ea provoacă doar plăcere de moment. Vorbesc de durerea psihică. Îmi place, îmi place să mă răzbun. Îmi place să văd cum suferă alții și am un mic orgasm când știu că acea suferință psihică are o mică legătură și cu mine.

Și mai grav mi se pare că există momente în care nu pot să mă hrănesc cu suferința altora și atunci mă bag singur în situații care m-ar face să plâng, să dau cu pumnii în pereți de ciudă. De fapt, sunt atât de dependent de durere încât la un moment dat, pentru că mă plictiseam și viața începuse să devină veselă mi-am pus o brichetă încinsă pe piele. Ca să fac față provocării și să știu că mă înconjoară puțină suferință, chiar dacă e vorba de a mea.

Sunt bolnav, nu? Ar trebui să mă duc la psihiatru? Sunt predispus la suicid. La un moment dat mă psihanalizasem singur. Mi-am luat o carte pe tema asta și făceam exercițiul ăsta în fiecare zi: timp de 1 minut scriam pe foaie cuvintele care îmi treceau prin cap fără să le gândesc înainte, apoi rezolvam puzzle-ul din subconștientul meu care m-a făcut să scriu acel cuvânt pe hârtie.

Tu ce crezi, sunt nebun? Ar trebui să fiu închis, nu?

Însemnare de umplutură

Azi e cretinătatea aia de zi cu inimioare roşii, plină de clişee de genul „te iubesc” şi alte lăbăreli de genu ăsta. Pe lângă faptul că mă simt discriminat pentru că nu am gagică şi mi-aş dori să pot să ies prin oraş fără să văd nişte cimpalaci cu mizeriile alea roz în mână ducându-se spre gagică/nevastă etc. Adică, hai să fim serioşi, masculii chiar au impresia că pe dudui le impresionează o chestie din pluş care mai şi chiţăie uneori? Eu zic că o să ajungă într-o cutie din debara.

Trecând peste asta, aş vrea să prezint ultima şi probabil singura mea realizare pe parcursul vieţii. Aici

Altceva, devin jucător activ de triburi şi mă simt foarte bine când farmez un sat (da, am invatat si termenii) şi stau noaptea să dau atacuri ca să obţin resurse şi să îmi consolidez armata. E grav şi cred că e primul pas către WOW. Trecem peste

Aş scrie şi n-am ce. Nici o idee, nici un subiect interesant despre care aş putea să zic ceva pe blog, motiv pentru care se anunţă multă pauză. Cred!

Gânduri pentru blog

Îmi place de mor tema asta nouă. Nu ştiu de ce dar îmi dă un chef de scris. Şi nu ar fi o problemă dacă aş avea ce să scriu, dar ajung să scriu la 12 noaptea chestii fără sens pe blog.

Băi deci e grav. S-a nasolit lucy strike-ul. Erau singurele ţigări acceptabile din categoria ieftinache-uri . Eu acum ce ar trebui să fumez ca să rămân şi cu bani de cico, L&M, Winchester, Plugar, Doina, Carpaţi. Muie bă Boc! Muie la ministeru de finanţe (aia se ocupă cu taxe şi accize, nu?) şi muie jegoşilor de la British American Tabaco.  Şi aşa suntem exagerat de mulţi pe planeta asta. De ce nu sunt lăsat să mă sinucid mai ieftin? (ar trebui să dezbat la un moment dat teoria conspiraţiei vis-a-vis de ţigări şi de producătorii lor)

Încă o dată îmi place de mor tema asta pentru că are implementată funcţia aia de reply to comments. Adică pot să răspund la ele individual şi mult mai uşor. E de văzut

Îmi stă creasta de cocalar. Pe 1 Decembrie m-am tuns 0. 2 luni m-am chinuit să îmi stea păru într-un fel. Azi am reuşit. Am creastă! Iei frate…

Dracu ştie ce mai vreau să scriu… aţi prins ideea. Simt nevoia să bat câmpii

Moartea pasiunii

Să te trezeşti singur, trist şi cu chef… să stai să dai jos un pornăşag ieftin de pe torrente, iar în timpul ăsta să ieşi pe geam la o ţigară. Şi când termină de downloadat, să vi nerăbdător şi să vrei să prestezi… stupoare! Ai mâinile reci!

Sper că s-a înţeles ceva

Puţi bă, puţi!

Gen wtf?!

Îmi iau io geaca peste maieul de tractorist cu care stau în casă, blugii peste budigăii specifici şi mă duc chitit să îmi iau o sticlă dă pepsi, că se prefigurează o noapte lungă şi să mai schimb aierul înschis din casă cu aerul plin de gum de ţigară de afară. Bun, ajung la zupărmarkt îmi iau sticluţa cu elixirul tinereţii , mă duc la casă… domnişoara vânzătoare (trecută bine de vârsta a 4-a sau a 5-a) mă întreabă

  • Câţi ani ai?

Io mă înroşesc tot… daca tanti asta e mai kinky şi îi plac prospăturile. Îmi revin din şoc şi îi zic ruşinat

  • 18! N-am decât vreo 17 făcuţi recent da’ cum eram nebărberit, cred că m-o crezut

Şi mă tot întrebam de când tre să fii major ca să îţi cumperi pepsi… dar nu, domnişoara avea să-mi zică altceva

  • Miroşi a tutun tot.

Inutil să îi explic că fumez lucky şi că tocmai am stins ţigara, plus că e frig şi se simte mirosu mult mai rău. Am zâmbit politicos şi am plecat. E clar.. trebuie să mă las de fumat că până şi vânzătoarea de la zupărmarkt mi-a zis că put! De mâine mă apuc!

Ok, gata!

Bun, s-a terminat vacanţa. Din nou trezit la 6, din nou program monoton şi dileme cretine născute din prea mult timp liber. Cel puţin aşa sper, nu de alta dar blogul ăsta se baza la un moment dat pe ideile care îmi veneau în timp ce trebuia să fac cu totul şi cu totul altceva

Aşadar, să sperăm că o dată cu şcoala o să revină şi activitatea pe blog… cât de cât. Ca să nu îmi bat joc de proaspătul dobândit page rank măcar.