Arhive etichetă: educaţie

Legături de familie

Bunica: Să mă suni vineri ca să îți dau un mic „stimulent” așa de început de an universitar. Să ai de rechizite :))

Dilema de vineri: Bunica are telefon? Care e numărul? Cum o cheamă, s-o găsesc în cartea de telefoane? Unde stă?

Era o vreme

În care gazelă, prințesă sau mai rău, pisi sau blondaa!!! erau cuvinte noi și acceptabile pentru a defini o pisdă. Acum nu mai merge. Suntem în 2010 în moloz. Dacă faci asta ești un jenibil. Jenibilule!

Mori Cosmote, mori!

Bună ziua, liber? –  Dă din cap aprobator.
Berzei la colț cu Vulcănescu – Dă din cap aprobator

După vreo 5 minute de tăcere absolută:

-Nu cred mă că e legal. Ți-o trece portocaliu în talon

Mă blochez, mă uit la el și întreb politicos: Poftiți?!

-A, stai liniștit. Vorbeam la handsfree.

Și acum să nu iei neamul Cosmote-ului în pungă? Înțelegem nevoia de comunicare, înțelegem că cele 2000 de minute sunt absolut indispensabile atunci când te plimbi în parc sau când mergi să cumperi zarzavaturi și nu ai abilitățile necesare pentru a încropi o listă. Dar când taximetriștii au început să doarmă la telefon cu handsfree-ul în urechea stângă, acest operator al diavolului a întrecut orice măsură.

Mori Cosmote, Mori!!

Pe bune, doar mie mi s-a întâmplat să dau peste 5 taximetriști într-o săptămână care dormeau la telefon cu handsfree-ul în urechea stângă, astfel încât să nu-l vezi dacă stai în dreapta?

Moment artistic

-Cristii! Du-te pân’ la Vită și zi-i să-mi dea o țigare!
-Te-ai întors mă?
-Da tati, a zis că nu-ți mai dă și mi-a zis să-ți zic să-i duci aparatu de sudură înapoi, că are nevoie.
-Futu-i gura mă-sii de zgârcit. Du-te pân’ la Romi și cere-i o țigare.

Lucrează copilul la calculator

Acum câteva zile vine maică-mea la mine şi îmi zice că s-a stricat calculatorul copilului de 11 ani al unei prietene şi mă roagă să îi fac ceva dacă mă pricep. Evident că am întrebat ce s-a întâmplat, iar răspunsul a fost clar şi previzibil „Îi apar pe ecran nişte virus alerturi în timp ce lucrează” Bun, ajung să vorbesc şi cu maică-sa care îmi zice pe un ton foarte speriat „Lucra gigel la calculator şi au început să îi apară alertelea alea pe ecran”

Normal că m-am dat lovit, că doar nu stateam să îmi pierd frumuseţe de sâmbătă formatând calculatorul unui puşti de 11 ani obsedat de pornografie. Plus că mi se pare mizeria maximă, pentru că niciodată nu primeşti bani de la cunoscuţi şi nici nu poţi să le ceri nimic că doar sunt cunoscuţi…

Oricum, mă revoltă naivitatea părinţilor care le cumpără copiilor calculatoare ca să „înveţe să lucreze” , iar în eventualitatea în care le bagă şi un fir de net, micuţii lucrează instant pe redtube, yahoo şi hi5. Nu zic, că şi eu aveam scuza asta cu proiectul la nu ştiu ce materie, însă eu am primit PC-ul de-abia după ce am terminat clasa a 8-a şi am terminat cu examenele şi acum înclin să cred că a fost o decizie înţeleaptă de-a părinţilor mei. Plus că ai mei n-au avut niciodata impresia că eu fac ceva productiv în nopţile pierdute pe net

Dar stau şi mă întreb, oare câtă minte să ai să crezi că un ciumpilitic de până în 14 ani poate face ceva productiv sau măcar util la calculator, d-apoi să mai şi zici în gura mare că lucrează

Trimiteţi copiii la şcoală!

Ştiu că sună ipocrit din partea mea, pentru că am avut şansa să merg la şcoală, însă nu ar fi frumos să nu mai facem atâta caz cu şcolarizarea asta? Am văzut acum câteva zile că se lucrează la o lege conform căreia părinţii care nu îşi trimit copii la şcoală ar putea fi trimişi după gratii. Trecând peste izul totalitar al legii, de ce oare se face atâta caz pentru aşa ceva?

Ştiu că în teorie pare frumos, dar cu ce dracului să îl trimită părintele care e cioban pe copil la şcoală? Zoso zicea că face 5 milioane să trimiţi un puradel la şcoală. Eu zic că face mai mult, pentru că pe lângă ghiozdan, caiete şi creioane trebuie să îi iei şi uniformă, poate chiar două căci ciupardelul o va face vraişte în timp ce se duce la şcoală pe câmpul plin de băltoace şi balegă. La aia se mai adaugă şi îmbrăcămintea pentru ora de sport (că deh, doamna învăţătoare ne pune să avem pantaloni de training albaştri, ciorapi albi, adidaşi speciali pentru sport şi tricou din bumbac) plus pacheţelul, că doar nu se aşteaptă cineva ca un copil să stea 5-6 ore pe zi la şcoală cu un corn şi nişte lapte (care de multe ori e înlocuit cu un triunghi de brânză topită). Iar după ce părintele care munceşte pe câmp toată ziua şi face nişte sacrificii pentru ca odrasla să meargă la şcoală, cum credeţi că se simte când vine ăla micu şi îi zice că vrea iPod, pentru că toţi colegii lui au?

Nu văd unde s-ar ajunge băgând părinţi la închisoare. Pe mamă n-o s-o bage, că e mama şi că vezi domne ea e responsabilă într-o măsură mai mare decât tata pentru formarea socială a ciupardelului, aşadar rămâne tatăl să intre la bulău, pentru că nu o să aibă bani de trimis copilul la şcoală, trimiţând (în cele mai multe cazuri) singura sursă de venit a familiei la puşcărie, iar pe lângă faptul că n-o să se ducă la şcoală, ăla micu’ n-o să mai aibă nici ce să mănânce, iar atunci soluţia care credeţi că va fi? Exact, cu vacile pe câmp sau la spălat parbrize

Şi acum s-o luăm altfel, dacă ciupardelul îi mine pe ai lui că se duce la şcoală şi se opreşte pe maidan, părintele ce vină are? Că nu ştie să îl ţină în mână? Păi ştiţi de ce? Pentru că în mână are cazmaua şi munceşte cu ea ca să ofere familiei ceva de pus pe masă…

Şi am luat cazul fericit în care măcar cineva din familie munceşte, în care nu sunt alcoolici ambii părinţi şi în care au un singur copil. Aşa că hai să nu ne mai căcăm pe noi cu procesul ăsta educaţional forţat, că nu e neapărat vorba de manipulare politică (nu de alta, dar nu îi duce pe politicieni capul să se gândească la următoarele generaţii de votanţi) şi nu e vorba de faptul că suntem un popor de idioţi, că vorba aceea sunt destule pipiţe masterante, ci e în principal vorba de bani! Atâta vreme cât alocaţia pentru copii e de 10€, nu ne putem aştepta să avem o ţară civilizată cu copii cât de cât alfabetizaţi

Să spânzurăm desenele animale

Cine mai aruncă din când în când câte un ochi pe blogul ăsta ştie că părerea mea despre majoritatea (hai să nu le zicem femei, că până pe la 25 de ani merge mai bine fete) persoanelor de sex feminin nu e tocmai fericită. Că sunt ciudate, că au apucături de prin filme, că nu prea sunt în stare să poarte un dialog banal (că nu mă aşteptam la noţiuni de politică internă) că sunt curve, că tot timpul au drame sentimentale şi aşa mai departe

Astăzi am stat şi m-am uitat puţin la TV, evident că n-am faţă şi nici inteligenţa necesară ca să înţeleg ce zic oamenii ăia pe Discovery, aşa că m-am uitat vreo oră şi ceva pe Fox Kids (sau Jetix, mai nou) unde ştiam că sunt desene mişto gen Viaţa cu Louie, Lumea lui Bobby, Pisoiul Eek şi aşa mai departe, în principiu desene animate destul de paşnice, amuzante pe care le putea urmări şi un copil de 4-5 ani şi un adult, fiecare dintre ei înţelegând alceva din ele.

Dar să revenim, în aproximativ o oră am vazut 3 desene animale diferite. Primul era cu nişte fete care pe lângă deziluzii sentimentale aveau şi probleme cu oridne de restricţie, cereri de transfer şi intervenţii telepatice din partea unor necunoscuţi în visele lor… da, deplasat şi stupid.

Al doilea desen animal se numea WITCH (sau WICH, că n-am înţeles exact) era despre… aţi ghicit nişte adolescente cu puteri paranormale a căror principală problemă era… desigur, relaţia lor cu băieţii, relaţie tradusă simplist prin „dacă mă sărută data viitoare”

Al treilea se numea Spioancele (ştiu pentru că se uitau colegele mele la aşa ceva) şi era despre trei fete care salvau lumea, asta în mod evident când… nu salivau după bărbaţi pe stradă

Şi stau aşa să mă gândesc, care e vârsta maximă până la care se uită copii la desene animate? Eu am renunţat pe la vreo 12 ani pentru că deja mi se păreau stupide, aşadar o fată de maxim 12 ani ce ar trebui să înţeleagă? Că e bine să te arzi cu mai mulţi simultan, că ar trebui să te dai la toţi ciumpalacii pe care îi vezi pe stradă sau că dacă nu eşti în stare să salvezi lumea ar trebui să ai ca unic scop în viaţă a te combina cu cât mai mulţi

Şi eu care dădeam vina pe Rebelde pentru comportamentul imbecilo-pueril al generaţiei mele…