Arhive etichetă: mizerie

Afișajul stradal din București

Puțin offtopic: Azi am vreo 57 de afișări de la un site infect gen agregator, deținut de inegalabilul antreprenor online, filosof, emitent de opinii, posesor de cont de PayPal și comandat suprem al unei întregi armate de roboți, domnul Mircea Popescu. Ieri au fost mai mulț, iar alaltăieri la fel. Țin să-i mulțumesc domnului Mircea Popescu, despre care sunt sigur că își caută numele pe google, pentru bunăvoința de a-și pleca urechea la rugile mele de a deveni un blogger faimos, care își trage peste jumătate din trafic prin referer-uri de pe site-uri de calitate. Mulțumesc, Mircea Popescu!

După ce am demonstrat că posed abilitatea de a fi și ironic și subtil simultan, mă gândeam azi că ar fi interesant ca poliția (apropos de asta, mă întreb dacă doar mie îmi sună ca dracu prescurtarea pe care Poliția Locală București a ales-o și pe care, de altfel, a pus-o și pe numerele de înmatriculare ale instituției: PLB) n-ar putea, de exemplu, ca în loc să pornească girofarul în fiecare intersecție sau să verifice dacă bătrâneii adunați în parcul Obor la șah consumă alcool în locuri publice, să ia la întrebări lipitorii de afișe? Pentru simplu motiv că e inestetic, nu că n-aș avea nevoie să aflu rapid numărul de telefon al unui domn care se ocupă cu Forări puțuri, mică și mare adâncime.

Știți ce spun, oamenii pe care îi vezi cu o bidinea îmbibată în aracet, lipind afișe care promovează piese de teatru în care joacă sinistrul de Bendeac, sau vreun circ acvatic italian.
În plus, nici nu cred că ar fi chiar atât de greu să te îi faci o vizită proprietarului afișului și să-l întrebi despre sănătate. Asta, bineînțeles, într-o țară în care cel care lipește efectiv afișele n-ar da vina pe patron, iar patronul nu ar spune că nu e problema lui unde sunt lipite afișele și că ar trebui tras la răspundere

+1 pe lista motivelor de a pleca din țara asta cât mai repede. Îmi doresc să ne citim de undeva, gen Australia sau Noua Zeelandă. Pentru simplul motiv că e departe de locul din care scriu acum. 🙂

Anunțuri

Da, sunt fricos

Nu ştiu de ce, dar mie îmi e frică să mă afirm când vine vorba de purtat războaie inutile.

Despre ce e vorba? Despre faza cu greva din liceul meu. Am scris pe blog despre ea în termeni decenţi zic eu şi mi-am exprimat pur şi simplu opinia vis-a-vis de eveniment. În ansamblu o tâmpenie destul de originală, care a adus zâmbetul pe buze câtorva sute de elevi din clasele a 9-a şi a 10-a pentru că au scăpat de o zi de şcoală. Dar cam atât. Pentru că nu pune directorul mâna să monteze ţeava de gaz şi pentru că nici nu sunt banii lui pe care îi administrează cum vrea (şi fie vorba între noi, am intrat zilele trecute în biroul directorului şi nu e chiar aşa de cald pe cât se zvoneşte)

A nu se înţelege că ling în cur direcţiunea sau mai ştiu eu ce bălării d-astea. Şi pe mine mă enervează anumite decizii sau minciuni, ca să nu mai zicem că am fost eliminat practic aiurea pentru că evident, n-a avut nimeni de gând să îmi asculte părerea în toată chestia aia cu fumatul. Dar deh, am înghiţit şi am trecut peste

Însă ideea e să „luptăm împotriva dictaturii”, ori eu nu vreau asta. Pentru că nu îmi vrea nimeni răul mie personal, motiv pentru care nu văd de ce ar trebui să atac conducerea şcolii în care învăţ. La urma urmei ideea e să mergem la şcoală, să ne bucurăm de anii aştia frumoşi şi eventual să şi învăţam ceva dacă se poate, nu să ne luptăm cu sistemul ticăloşit. Indiferent de cât e el de ticăloşit sau nu, nu mă afectează şi nu e problema mea. Nu îmi iau salariul de la şcoală şi nu se ieftineşte berea dacă lupt eu cu sistemul…

Plus că dacă aş apărea pe realitatea dând un interviu despre cât de nasol e la noi în liceu pentru că n-avem căldură cu intenţia de a da în conducere, aş da mai degrabă în instituţia de învăţământ şi i-aş păta renumele. Ori eu chiar n-am absolut nici o problemă cu nimic din ceea ce înseamnă „Colegiul Naţional Cantemir Vodă” ba din contră, îmi place.

Aşadar, mie frică să port un război care nu e al meu doar de dragul de a spune că sunt contra sistemului, motiv pentru care NU o să dau un interviu unei pizde de la Ralitatea care ţine microfonul în mână asemenea unui falus.

Pentru că viaţa e mişto, temă de gândire

Să presupunem că eşti un părinte singur care lucrează într-o veche uzină comunistă şi că te chinui să te întreţii pe tine şi pe baiatul tău de 19 ani care suferă de câţiva ani de o afecţiune a sistemului nervos. Băiatul tău a fost operat de 2 ori la coloana vetebrală, iar de câţiva ani face crize în care urlă de durere pur şi simplu. Nici când nu are o criză nu se simte tocmai bine, ca să nu mai zicem că după ultima criză a orbit complet. Şi mai trist e că băiatul tău s-a obişnuit şi cu faptul că nu vede şi cu proaspăt dobândita paralizie pe partea dreaptă

Medicii din România nu au fost în stare să îi pună un diagnostic, drept urmare nici să îi ofere un tratament. Însă după atâţia ani de chinuială, un spital din Germania a acceptat să îi facă analize şi să încerce să îi pună un diagnostic. Problema e că pentru toată chestia asta e nevoie de 5000 € pe care nu ai de unde să îi iei pentru că deh, lucrezi încercând să obţii un trai cât de cât decent şi ca să plăteşti statului asigurări medicale…

Punându-te în situaţia părintelui de mai sus, tu ce ai face?

Pentru că viaţa e mişto, iar ţara în care trăim e şi mai mişto

Baicului, oraşul din Bucureşti

Există un loc în Bucureşti în care nimic nu mai e la fel, în care atunci cnd ajungi simţi că nu mai eşt în ţara din care ai plecat. E vorba de cartierul Baicului! Ceva diferit, în sensul rău vorbind, locul în care copii ar trebui ţinuţi în casă iar fetele virgine ar trebui să poarte centuri de castitate

Am ajuns azi în Baicului, la Electronica, iar când am coborât … wild, wild west! Până şi temperatura era mai mică, plin de praf şi pustiu… de cocalari nu mai vorbim. Iar garda… n-am văzut şi colegul de bancă (rezident în Baicului) nu umblă cu zilele printre ghetourile alea infecte.

Ce să mai, sunt profund şocat de faptul că pot exista asemenea locuri în Bucureşti. Şi nu vreau să jignesc pe nimeni pentru că ştiu 4 oameni care stau în baicului şi absolut toţi sunt de nota 10, însă mi se pare extrem de deziulzionantă acea imagine a unui cartier plin de praf de la blocurile în construcţie în care predomină muncitorii chinezi, cu autobuze ale RATB-ului de acum 10 ani. Toate astea contrastează  cu oamenii cu Hummer şi Dodge la poarta care scot plasma pe terasa vilei şi se uită la telenovele îmbrăcaţi în maieu în timp ce mănâncă seminţe… absolut trist!

Şi nu am acum aere de cine ştie ce suferind, însă prefer să stau în Vitan unde cocalarii se mai şi spală, iar singurii oameni care te pot ataca pe stradă sunt cei care au nevoie de bani pendru o biluţă…

Trimiteţi copiii la şcoală!

Ştiu că sună ipocrit din partea mea, pentru că am avut şansa să merg la şcoală, însă nu ar fi frumos să nu mai facem atâta caz cu şcolarizarea asta? Am văzut acum câteva zile că se lucrează la o lege conform căreia părinţii care nu îşi trimit copii la şcoală ar putea fi trimişi după gratii. Trecând peste izul totalitar al legii, de ce oare se face atâta caz pentru aşa ceva?

Ştiu că în teorie pare frumos, dar cu ce dracului să îl trimită părintele care e cioban pe copil la şcoală? Zoso zicea că face 5 milioane să trimiţi un puradel la şcoală. Eu zic că face mai mult, pentru că pe lângă ghiozdan, caiete şi creioane trebuie să îi iei şi uniformă, poate chiar două căci ciupardelul o va face vraişte în timp ce se duce la şcoală pe câmpul plin de băltoace şi balegă. La aia se mai adaugă şi îmbrăcămintea pentru ora de sport (că deh, doamna învăţătoare ne pune să avem pantaloni de training albaştri, ciorapi albi, adidaşi speciali pentru sport şi tricou din bumbac) plus pacheţelul, că doar nu se aşteaptă cineva ca un copil să stea 5-6 ore pe zi la şcoală cu un corn şi nişte lapte (care de multe ori e înlocuit cu un triunghi de brânză topită). Iar după ce părintele care munceşte pe câmp toată ziua şi face nişte sacrificii pentru ca odrasla să meargă la şcoală, cum credeţi că se simte când vine ăla micu şi îi zice că vrea iPod, pentru că toţi colegii lui au?

Nu văd unde s-ar ajunge băgând părinţi la închisoare. Pe mamă n-o s-o bage, că e mama şi că vezi domne ea e responsabilă într-o măsură mai mare decât tata pentru formarea socială a ciupardelului, aşadar rămâne tatăl să intre la bulău, pentru că nu o să aibă bani de trimis copilul la şcoală, trimiţând (în cele mai multe cazuri) singura sursă de venit a familiei la puşcărie, iar pe lângă faptul că n-o să se ducă la şcoală, ăla micu’ n-o să mai aibă nici ce să mănânce, iar atunci soluţia care credeţi că va fi? Exact, cu vacile pe câmp sau la spălat parbrize

Şi acum s-o luăm altfel, dacă ciupardelul îi mine pe ai lui că se duce la şcoală şi se opreşte pe maidan, părintele ce vină are? Că nu ştie să îl ţină în mână? Păi ştiţi de ce? Pentru că în mână are cazmaua şi munceşte cu ea ca să ofere familiei ceva de pus pe masă…

Şi am luat cazul fericit în care măcar cineva din familie munceşte, în care nu sunt alcoolici ambii părinţi şi în care au un singur copil. Aşa că hai să nu ne mai căcăm pe noi cu procesul ăsta educaţional forţat, că nu e neapărat vorba de manipulare politică (nu de alta, dar nu îi duce pe politicieni capul să se gândească la următoarele generaţii de votanţi) şi nu e vorba de faptul că suntem un popor de idioţi, că vorba aceea sunt destule pipiţe masterante, ci e în principal vorba de bani! Atâta vreme cât alocaţia pentru copii e de 10€, nu ne putem aştepta să avem o ţară civilizată cu copii cât de cât alfabetizaţi

Iar sistemul medical

Pentru că am ceva cu oamenii care primesc bani mulţi şi nu fac nimic, azi vorbesc despre sistemul medical din România. De care am mai dat de câteva ori, iar de fiecare dată am simţit nevoia să refulez

Joi, 08.05.2008 mă trezesc devreme, la 8:00 ies pe uşă, timp suficient să ajung la Doamna Ghica (chiar şi în condiţii de trafic matinal în Bucureşti) la ora 9:00 când începe programul de consultaţii, să iau o trimitere, să mă întorc acasă şi să ajung şi la şcoală

La 9 fără un sfert eram în faţa cabinetului, alături de vreo şase babe mult mai matinale decât mine. Şi se face ora 9… 9 şi un sfert, 9 jumate… la 10 fără un sfert doamna doctor a ajuns. Ceartă între babe, ceartă pe scaune, nesimţiţi care au impresia că o ditamai coada stă în faţa uşii doar ca să îi lase pe ei să intre când şi cum au chef

La 10:45 am intrat şi eu. Am dat bună ziua, i-am spus cum mă cheamă şi pentru ce am venit. În vreo 2 minute (căci scrisul poate avea mari enigme pentru o domnişoară asistentă) mi-a dat hârtiuţa şi am plecat acasă

2 ORE!! Pentru un căcat de fiţuică am stat 2 ore într-o policlinică plină de babe şi de copii ai minorităţii predominante în România, care urlau, săreau pe pereţi şi făceau ca toate visele

Pentru că ne doare în brişcă

Eşti nevoit să te umileşti de fiecare dată când ai nevoie de ajutor medical, pentru că pe doctori îi doare în pulă. Pentru că medicii de familie nu au simţul responsabilităţii sau chestii de genul ăsta şi pentru că vin exact când au ei chef la muncă

Stau şi mă întreb, câţi dintre noi ar putea să întârzie zilnic la muncă trei sferturi de oră, iar amărâţii care de depind de noi să salute politicos şi plin de respect: „Bună ziua, doamna doctor”

Soluţia

Fiindcă oricât de frumos ar fi, nu se poate să plecăm toţi dracului din ţara asta, iar ultimul să stingă lumina, ne văd nevoiţi să găsim alte soluţii.

Şi ar trebui început din timpul educaţiei şcolare. Ciumpalacii care într-o zi vor avea un rost în viaţă în afară de a toca banii părinţilor şi de a se mozoli pe la colţuri, ar trebui învăţaţi prin puterea exemplului ce e aia respect. Ar trebui să li se arate că respectul trebuie acordat indiferent de faptul că celălalt are cu 50 de ani mai puţin decât tine, indiferent de nivelul de pregătire al interlocutorului

După capitolul ăsta, ar trebui învăţaţi că mai e nevoie şi de oameni care ştiu să facă altceva în viaţă decât să meargă la ASE, s-o frece câţiva ani degeaba, iar apoi să devina PR sau Advertiseri. Că modelul ideal în viaţă nu e munca într-un domeniu cu nume ciudat gen SPA sau alte bălarii

Iar apoi ar trebui motivaţie…multă motivaţie. Ca să mai vrea cineva să se facă şi doctor în ţara asta, nu numai manageri

Dar toate astea într-o ediţie viioare…foarte viitoare

Concluzia

Cum nu am bani să mă duc la o clinică din Viena (că nu-s preşedinte sau prim ministru, iar tata face termopane nu asfaltează străzi) va trebui să mai suport o vreme mizeria asta din România, cu medici fără chef, şpagă făra numar şi jeg din gros

P.S. Mă mai aşteaptă o repriză mai pe seară de stat pe la cozi în spitale

Prima zi

Pentru prima oară în sezonul cald de anul ăsta am coborât dintr-un mijloc de transport în comun pentru că nu am mai putut suporta mirosul

Se întâmpla pe ruta 135 la o oră în care nu erau mai mult de 30 de oameni în tot autobuzul. Băi nene, e abia jumătatea lui aprilie. Şi zilele trecute a plouat. De cât timp să nu te mai fi spălat ca să miroşi în halul ăla a transpiraţie?!

Eu înţeleg că au apometre şi pensia mică, dar cât costă domne să laşi 3 sticle de apă să se încălzească pe balcon mulţumită energiei solare şi să arunci pe tine cu ele şi cu puţintel săpun.

Aşteptăm cu interes perioadele caniculare din RATB