Arhive etichetă: blog

Rezumat pentru 2011, de la WordPress.com

Oamenii de la WordPress.com au creat o statistică anuală pentru blogul ăsta.

Pe scurt:

The concert hall at the Syndey Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 15,000 times in 2011. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 6 sold-out performances for that many people to see it.

Dă click aici ca să vezi raportul complet.

Asta așa, ca să mă facă pe mine să înțeleg ce unealtă de comunicare eficientă poate fi blogul, chiar dacă e actualizat rar și îl tratezi ca pe un lucru de care poți să te lipsești

Pe viitor sper să adun mai mult de 57 de postări într-un an. Asta e ceea ce îmi propun pentru 2012 din punct de vedere blogăristic. Și ca obiectivul să nu fie doar de ochii lumii, zic așa: Îmi propun ca până la sfârșitul anului ăsta să public încă 90 de postări. Adică, în fiecare lună câte 8 însemnări noi. Numai bine!

Anunțuri

O însemnare în care îmi plâng de milă

Profit de ocazia unei scurte pauze de învățat ca să vă redau câteva fragmente fabuloase dintr-un curs ce depășește puterea mea de înțelegere. Un curs de 372 de pagini care ar fi putut fi structurat lejer în 100 de pagini fără să se piardă nici o informație științifică. Asta, bineînțeles, în cazul în care autorii ar fi înțeles definițiile coerenței, a logicii și a condensării unei idei într-o pagină, nu a fragmentării ei în mii de bucățele dispuse pe mai multe capitole. Dacă vi se pare că eu mă complic în exprimări și fraze lungi, cu multe virgule și topică dubioasă, trebuie să citiți cursul de Istoria Comunicării 😐

Aventura semiotică barthesiană începe propriu-zis cu  Eléments de sémiologie(Elemente de semiologie, 1960). Am menþionat deja cã, în 1950, Barthes îl cunoaște pe Greimas și are primele contacte cu semiotica, în special cu școala de la Paris. Primele scrieri semiotice rămân tributare saussurianismului, fãrã îndoialã, deși existãunele delimitãri de substanțã. De la danezul Hjelmslev împrumutã conceptele de„formã“ și „substanță“ și pe acela de „conotație“.

Și dacă nu ați simțit adrenalina curgând în vene apropo de semiotica barthesiană, vă invit să trecem în revistă câțiva dintre reprezentanții Școlii de la Praga:

Bohuslav Havránek, Bohumil Trnka,  Jan Rypka, Jan Mukařovský, Nikolai Trubetzkoi, Sergej Karcevskij, PetrBogatyrjov, Dmitrij Cyzevskyj

În caz că v-am făcut curioși și vreți să aflați mai multe despre etapele traversate de semiotică în diverse colțuri ale lumii sau în cazul în care aveți insomnii, recomand http://www.scribd.com/doc/7904752/Istoria-Comunicarii

Bonus: Deși mă așteptam să se mute pe micasirenă.ro, Ariel, bloggerul exmatriculat poate fi găsit mai nou pe Arielu.ro

Întrebare

Nu e așa că fundalul blogului meu e gheu? Promit ca în cazul în care numărul mare de păreri o cere, o să aplic modelul Dan Diaconescu și o să introduc un sistem de vot prin SMS la 0,87 € + TVA.

Un eveniment bolggeristico-personal

Mi s-a întâmplat ceva mai mult decât interesant. Am descoperit un post de pe un blog al unei colege de la facultate. Un post în care nu mă prind dacă sunt personaj principal sau pretext pentru o exprimarea unei opinii. Cert e că nu știu al cui e blogul, că n-am vorbit cu acea colegă despre chestia asta și că m-am simțit dubios citindu-mi portretul moral pe care cineva mi-l face fără să se lase influențat de trăirile specifice unui astfel de dialog față în față.

Articolul e aici.  Păreri?

Sfaturi pentru un blog mai prost

Iar am citit niște articole pe net despre cât de luzăr ești dacă ai blog și nu scrii pe el cel puțin un articol pe zi. Practic, blogosfera românească e un fel de Dacia literară plină de Ioni Heliade – Rădulești care n-au altceva mai bun de făcut decât să îmi spună mie să scriu pe blog orice mizerie pentru că asta e calea spre mântuire.

Și dacă după ce ai citit paragraful de mai sus o să-mi spui că nu mă obligă nimeni să scriu, doar că aia e rețeta succesului în blogosferă și că altfel n-am cum să fac ceva din blog, cu atât mai mult să câștig bani din el, ești exact omul de mai sus. Nu, să nu crezi că ai valoarea lui Rădulescu, nici pe departe. Ești doar la fel de arogant.

Te-ai gândit că poate eu nu vreau să câștig? Te-ai gândit că poate am blogul pentru momente de genul ăsta și că îmi place să scriu însemnări impulsive pe care să nu le recitesc înainte să le public? De ce să stau să mă documentez două ore pe zi ca să scriu un articol bun? Două ore în care nu mai fac altceva, pentru că dacă te apuci și faci multi-tasking, articolul ăla deja nu mai are un fir narativ logic, e fragmentat și e sortit eșecului.

Excluzând cele 2 zile de weekend, sunt 20 de zile într-o lună în care eu pierd două ore scriind un articol. Asta înseamnă 40 de ore pe lună pe care eu le-aș putea folosi muncind, nu încercând să-mi folosesc un talent pe care e posibil să nu-l am, că doar nu ne-am născut toți bloggeri de succes, nu? Și în plus, cine îmi garantează mie că pot câștiga din publicitatea de pe blog mai mult decât investesc? Exact. În cazul ăsta, puteți să vă luați blogurile mai bune cu minim un articol publicat în fiecare zi și să vi le băgați în cur!

Nimic nu e mai tare…

În calitate de posesor de blog decât să te trezești în blogroll-urile oamenilor. Mulțumesc Ariel și Raperboy

Fanii sunt în delir

De când am blogul ăsta, cel mai interesant comentariu vine de la un bozgor. Despre care, ce-i drept am spus că merită făcut săpun. Nu despre el în particular, ci despre bozgori în general. Îl felicit și îi mulțumesc pentru feedback.

bozgor