Aşadar, descoperirea


N-am mai vorbit de mult despre femei, deşi practic aşa am început blogul ăsta. Şi nu m-am oprit din dezbaterea subiectului pentru că am realizat că e practic imposibil şi stupid să încerci să le înţelegi, ci mai degrabă pentru că am considerat că nu interesează pe nimeni relaţia mea cu mâna dreaptă. Iar faptul că am redeschis subiectul nu înseamnă că s-a schimbat în vreun fel situaţia, ci pur şi simplu am avut o revelaţie în timp ce stăteam cu un deget în cur şi mă gândeam la univers

Să revenim aşadar la marea mea problemă. Să zicem că la un moment dat eşti prost şi ajungi să ţii la o duduie. Băi şi ajungi să ţii la ea rău de tot. Ei bine, mie nu mi-a ieşit niciodată faza asta. Adică, e drept că n-am păţit-o decât de vreo două ori dar niciodată nu mi-a ieşit faza. Pur şi simplu duduia respectivă n-a vrut.

Problema

Aşadar să o luăm logic şi cronologic. Ca să ţii la ea trebuie să o cunoşti, mai apoi începi să te porţi frumos cu respectiva tocmai pentru a îi arăta cât de mult o preţuieşti, încerci să ai grijă la ce îi spui tocmai în ideea de a nu părea tâmpit în faţa ei, motiv pentru care nu prea mai zici mare lucru şi nu mai eşti tu însuţi.

Descoperirea

Aşadar se duce dracu absolut orice urmă de naturaleţe, simţ al umorului sau orice trăsătură care le place femeilor şi pe care ar fi putut-o aprecia la tine. Aici e problema, pentru că niciodată nu vei fi în stare s-o convingi pe respectiva duduie că tu de fapt nu eşti chiar aşa, practic neavând absolut nici o şansă la ea

Soluţia

Evident că el mai înţelept lucru ar fi să nu ţi se pună pe nici o duduie ca să nu ajungi la mâna creaturilor malefice denumite femei, care fac tot posibilul să se joace cât mai mult şi să manipuleze de fiecare dată când simt mirosul simpatiei emisă de orice agarici dispus să sacrifice tot ce are pentru ele. Din păcate nu merge, aşa că nam altă soluţie mai bună în afară de căutarea unor femele disponibile pentru copulaţie pe stradă. Unde îţi permiţi să o iei puţin la mişto, să te dai interesant să pari încrezător, pentru că nu te cunoaşte şi nu are ce să ţi se întâmple…

Deci, descoperirea îmi aparţine deşi are ca sursă de inspiraţie discuţia cu o fiinţă umană de sex feminin, despre care tind să cred că are aceleaşi apucături despre care am vorbit mai sus.

P.S: Sunt foarte mândru de descoperirea mea deşi realizez că mi-a luat ceva vreme să mă prind


P.P.S: Incoerenţa e însemnării e dată probabil de starea avansată de oboseală şi de enervare, însă mi-e prea lene să o recitesc

Anunțuri

4 gânduri despre „Aşadar, descoperirea

  1. Anca

    Un singur sfat pot sa-ti dau. Sa nu nu-ti mai pese de ce crede X sau Y.
    Stiu ca tu vrei si ele nu, dar – crede-ma – e un mod de a face pe interesanta. De ele vorbeam.

    P.S.: Mii de scuze pentru incoerenta.

    Răspunde

Postează un comentariu!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s