Ca tipologie de consum, mă situez undeva între consumatorii tradiționaliști și mamaia de la țară a cărei ultimă achiziție a fost, probabil, o basma șucară și un kil’ de ulei.
Mai pe scurt, mi se îndoaie drujba când mă gândesc la ultimul model de iPhone (care, să fiu sincer nu știu ce număr are). Totodată, mi se rupe punga cu privire la deodorantele care rezistă la apă (apropos, de ce dracu ai vrea așa ceva?) și nici nu știu niciodată ce Dansez pentru tine e la televizor. Știu că există, dar nu sunt consumator, chiar dacă impulsul e să cumpăr sau să mă interesez.
Și mai pe scurt, imi place să cred că evit consumul lucrurilor de care nu am nevoie neapărat, deși sun convins că mașinăria mediatică a reușit să-mi modeleze gândirea așa încât să consider indispensabile unele produse sau servicii, precum telefonia mobilă.
Tocmai de asta, când vine vorba de consumul de bere, prefer Stejar. Asta pentru că berea are proprietatea de a te face să te piși enorm, iar mie nu-mi place să mă piș decât standard. Iar Stejar o bere tare, care face aproape cât două beri la un loc în ceea ce privește cantitatea de alcool.
Despre berea cu lămâie
Am băut odată Redd’s și m-a durut capul de la ea de nu mi-au ajuns două roabe de aspirină și cam asta a fost experiența mea cu berea care n-are gust de bere. Plus că berea trebuie să fie amară. Altfel e bere de pizde făcută de niște marketeri zeloși care s-au gândit să ofere femeilor ceva ce nu e bere pe post de bere. Nah, treaba lor, dar e ca și cum ar suge pula cu prezervativ (n-am avut altă comparație la îndemână).
Campania de promovare a Ciuc Radler m-a atins. N-aveau cum să nu te atingă reclamele omniprezente, sticlele imense puse aiurea în centru și nici stația de autobuz de la Unirii care miroase a lămâie nu te putea lăsa indiferent.
După experiența Redd’s, Beck’s Lemon, sau Tuborg Tropical apariția Ciuc Radler și campania sa agresivă n-au reușit decât să adâncească imaginea de altă bere pentru pizde cu gust de căcat dulceag. Și n-am ajuns să beau decât după ce un prieten mi-a descris-o ca fiind Sprite.
De fapt, după părerea mea, marea greșeală pe care Ciuc Radler a făcut-o e tocmai că se numește așa. Habar nu am care sunt vânzările lor, dar cred că sunt mult sub așteptări din moment de aruncă cu banii pe reclame de vreo două luni de zile. Mă gândesc ca în cazul în care ar fi fost creată nevoia de Radler în rândul consumatorilor din România, ar fi oprit campania sau măcar i-ar fi restrâns amploarea acolo unde se putea.
Revenind la Ciuc Radler și la păcatul său de a se numi așa, cred că oricât s-ar chinui să umple spoturile de date de genul „63% limonadă și 37% bere”, imaginea Ciuc va fi legată de bere și nu de limonadă. Așadar Ciuc Radler va fi berea cu limonadă și nu limonada cu bere care să stârnească curiozitatea consumatorului. Căci bere cu lămâie am mai avut. Și e nașpa!
Cred ca mi-ar fi stârnit curiozitatea și aș fi fost convins să încerc așa ceva dacă se numea Gigi Radler și nu Ciuc. De-asta consider că acest produs a fost comunicat prost.
Bine, bine dar ce gust are?
E bună rău! E ca sprite-ul cu un pic de buzz. Încercați că merită 🙂
Aștept PR-ul de la Ciuc cu un bax de limonadă cu bere atât pentru promovare, cât și pentru insight-ul cuprinzător pe care l-am furnizat cu privire la imaginea produsului în mintea consumatorilor bărbați, de 20 de ani, cu venituri mult sub medie 🙂
Anndrei 
Sunt consumator de bere (ocazional) dar Ciuc Radler mi-a placut, parerea mea 🙂
Ciuc Radler nu prea e bere 🙂
Mda, o limonada cu urme de bere. E buna daca nu vrei sa te ametesti. Consumatorii (inraiti) de bere cu siguranta o vor ignora 🙂
Hmm… am gustat din Ciuc Radler si mi se pare ca are gust de socata ( parerea mea ).
Pingback: Noul Bergenbier Fresh Lemon. Clona Radler sau relansare inspirată?