Arhive etichetă: spitale

Atunci când speri să te alegi cu vena spartă

Azi am semnat  luarea la cunoștință a faptului că una din colegele mele a fost diagnosticată cu tuberculoză pulmonară. Ca urmare, toți cei care au luat contact cu ea, sunt sfătuiți să-și facă analizele.

Dincolo de faptul că îi doresc toate cele bune colegei, ăsta e unul dintre momentele în care speri să te alegi doar cu o venă spartă. Tu ce ai face dacă ar trebui să stai în carantină ceva câteva săptămâni sau, așa cum a pățit omul ăsta, pentru câteva luni. Urmărește în clipul de mai jos în ce stadiu poate ajunge dileala  atunci când stai într-o cameră de spital și asta e tot ceea ce poți să faci.

Asta pe lângă faptul că doar  eu cunosc 3 oameni care mi-au spus că sunt bolnavi de rubeolă în această perioadă. Dar bonus, uite cât de scârbos e testul pentru TBC: Continuă lectura

Ministerului Sanatatii… multă carne

Am primit azi un comentariu cu un link către Site-ul lui Mihai Popescu , un tânăr care din păcate e aflat la necaz. Comentariul suna cam așa

Mihai Popescu are 24 de ani, din Timisoara si are nevoie urgenta de 40 000 de euro pt o operatie pe creier in Germania pt a extirpa o tumora. Intra pe site-ul sau http://www.mihaipopescu.com si citeste poveste lui… Haideti sa-l ajutam! http://www.mihaipopescu.com

Îmi pare rău pentru tânăr, însă ceea ce mă intrigă cu adevărat e motivul pentru care e nevoit să meargă în Germania: Pentru că în țara asta nu se poate nimic, în special când e vorba de medicină

Avem doctori buni, dar degeaba atâta vreme cât n-au unde și n-au cu ce să lucreze. Pe mine m-a operat o doctoriță absolut genială, însă închipiuți-vă că în secția de chirurghie nu există brancardier, implicit asistentele sunt nevoite să mute pacienții de pe masă pe targa aia cu roți, iar apoi de pe targă în pat. Și n-ar fi o problemă la copii de 3-7 ani, însă închipuiți-vă că s-au chinuit să mă mute pe mine la 1,82 m și 70 de kilograme, cât timp eu eram anesteziat…

Ăsta e doar un exemplu. Nu mai zic că nu există băi decente, sau că în saloane dacă te uiți atent vezi câte o vietate nevinovată care mișună pe pdoea. Astea toate într-un spital destul de renumit în România

De ce se întâmplă toate astea? Pentru că în țara asta noțiunea de asigurare de sănătate nu a fost percepută cum trebuie, ci mai degrabă o metodă de a le acorda pomeni electorale singurilor cetățeni care se mai duc la vot: pensionarii. Asigurarea aia ar trebui să însemne chiar asigurare, adică dacă ți se descoperă o boală care datorită mizeriei din spitale nu se poate trata în România, ar trebui să acopere costurile pentru tratament în străinătate… dar deh

Și în timpul în care oamenii mor, ministrul Nicolăescu ce face? Schimbă liste de medicamente

Motivarea e clascică: Nu sunt bani! Pentru medicamentele compensate sunt bani. Pentru pungi cu alimente sunt bani. Pentru construirea de pasaje și poduri inutile sunt bani. Pentru cumpărat limuzine sunt bani. Pentru amenajarea circuitului de trocalete în jurul casei poporului sunt bani. Pentru trimiterea de trupe în Irak sunt bani

Cum ar fi ca din taxa pe viciu să dăm banii direct spitalelor, sau cum ar fi ca din taxa de primă înmatriculare să nu-i mai mituim pe cei 7 milioane pensionari oferindu-le 50.000 în plus la pensie, ci să renovăm cel puțin 2 spitale în fiecare reședință de județ?

Știu că am 16 ani și că la vârsta asta ar trebui să am alte străbateri, dar sunt extrem de frustrat la gândul că s-ar putea ca eu sau cineva apropiat să pățească ceva la un moment dat și să nu se poată face nimic  din cauza burtoșilor și a incompetenților pe care îi doare în cur

Și tocmai din această teamă, să nu se înțeleagă că blestem, dar îi doresc domnului Nicolaescu cel puțin atâta durere cât simte băiatul ăsta. Asta alături de multă carne în frigider… sau pe masă!

Iar sistemul medical

Pentru că am ceva cu oamenii care primesc bani mulţi şi nu fac nimic, azi vorbesc despre sistemul medical din România. De care am mai dat de câteva ori, iar de fiecare dată am simţit nevoia să refulez

Joi, 08.05.2008 mă trezesc devreme, la 8:00 ies pe uşă, timp suficient să ajung la Doamna Ghica (chiar şi în condiţii de trafic matinal în Bucureşti) la ora 9:00 când începe programul de consultaţii, să iau o trimitere, să mă întorc acasă şi să ajung şi la şcoală

La 9 fără un sfert eram în faţa cabinetului, alături de vreo şase babe mult mai matinale decât mine. Şi se face ora 9… 9 şi un sfert, 9 jumate… la 10 fără un sfert doamna doctor a ajuns. Ceartă între babe, ceartă pe scaune, nesimţiţi care au impresia că o ditamai coada stă în faţa uşii doar ca să îi lase pe ei să intre când şi cum au chef

La 10:45 am intrat şi eu. Am dat bună ziua, i-am spus cum mă cheamă şi pentru ce am venit. În vreo 2 minute (căci scrisul poate avea mari enigme pentru o domnişoară asistentă) mi-a dat hârtiuţa şi am plecat acasă

2 ORE!! Pentru un căcat de fiţuică am stat 2 ore într-o policlinică plină de babe şi de copii ai minorităţii predominante în România, care urlau, săreau pe pereţi şi făceau ca toate visele

Pentru că ne doare în brişcă

Eşti nevoit să te umileşti de fiecare dată când ai nevoie de ajutor medical, pentru că pe doctori îi doare în pulă. Pentru că medicii de familie nu au simţul responsabilităţii sau chestii de genul ăsta şi pentru că vin exact când au ei chef la muncă

Stau şi mă întreb, câţi dintre noi ar putea să întârzie zilnic la muncă trei sferturi de oră, iar amărâţii care de depind de noi să salute politicos şi plin de respect: „Bună ziua, doamna doctor”

Soluţia

Fiindcă oricât de frumos ar fi, nu se poate să plecăm toţi dracului din ţara asta, iar ultimul să stingă lumina, ne văd nevoiţi să găsim alte soluţii.

Şi ar trebui început din timpul educaţiei şcolare. Ciumpalacii care într-o zi vor avea un rost în viaţă în afară de a toca banii părinţilor şi de a se mozoli pe la colţuri, ar trebui învăţaţi prin puterea exemplului ce e aia respect. Ar trebui să li se arate că respectul trebuie acordat indiferent de faptul că celălalt are cu 50 de ani mai puţin decât tine, indiferent de nivelul de pregătire al interlocutorului

După capitolul ăsta, ar trebui învăţaţi că mai e nevoie şi de oameni care ştiu să facă altceva în viaţă decât să meargă la ASE, s-o frece câţiva ani degeaba, iar apoi să devina PR sau Advertiseri. Că modelul ideal în viaţă nu e munca într-un domeniu cu nume ciudat gen SPA sau alte bălarii

Iar apoi ar trebui motivaţie…multă motivaţie. Ca să mai vrea cineva să se facă şi doctor în ţara asta, nu numai manageri

Dar toate astea într-o ediţie viioare…foarte viitoare

Concluzia

Cum nu am bani să mă duc la o clinică din Viena (că nu-s preşedinte sau prim ministru, iar tata face termopane nu asfaltează străzi) va trebui să mai suport o vreme mizeria asta din România, cu medici fără chef, şpagă făra numar şi jeg din gros

P.S. Mă mai aşteaptă o repriză mai pe seară de stat pe la cozi în spitale

Rezumat

S-au cam dus dracu planurile de vacanţă, pentru că ieri seară taică-miu a făcut un preinfarct. Aşadar destul de târziu în noapte am fost nevoiţi să ne întoarcem în Bucureşti, la spitalul Floreasca. Şi parcă după o chestie de genul ăsta nu prea îţi mai vine să pleci la drum.

Am ajuns aseară pe la 0:00 la Floreasca. Plin de ţigani împuţiţi care, în mod evident erau tăiaţi după ce se bătuseră între ei. În pofida urei mele profunde pentru această minoritate, atmosfera din camera de gardă de la urgenţă e… dură. Chiar m-a impresionat.

Era acolo unul în comă alcoolică. Băuse o sticlă şi ceva de wisky. Însă ce m-a mirat a fost reacţia şi modul de abordare a doctorului şi a asistentelor. O să încerc să redau dialogul, în măsura în care îmi mai aduc aminte.

-Pune-i pempărşi. Trage-l de floci
-Păi n-are
-Atunci trage-l de pulă
-Ăsta cred că s-a îmbătat că n-a avut ouăle vopsite cu ruj

Ţin să menţionez că dialogul ăsta avea loc în timp ce respectivul nu mai mişca, iar vreo două asistente încercau să-l trezească dându-i palme şi ţipându-i în urechi

În fine, ideea e că exprienţa cu taică-miu a fost destul de ciudată. O chestie ca asta te trezeşte oarecum, te face să îţi mai reorientezi puţin priorităţile şi să realizezi că în viaţă, uneori există ţi alte lucruri mai importante în afară de propria persoană