Arhive etichetă: Romania

O chestie mișto de la BAC

Cică duminică noapte, înainte de proba la română, cineva a postat pe forumul edu.ro subiectele care urmau să fie extrase a doua zi dimineață. Două ore mai târziu forumul s-a închis. A doua zi subiectele au fost extrase din niște variante de rezervă.

Chestiile astea se întâmplă, se știu și în principiu nimeni nu e vinovat sau nimeni n-are dovezi. Dar cred că episodul ăsta spune multe despre noi, ca generație. Cât de prost să fii, ca după ce ai demonstrat că ai ouțe mari încât să faci rost de subiecte să le dai unor oameni care să le posteze ulterior pe internet?

Mă gândeam că ăștia pot.

Noi… merităm din plin.

Petarde

Sterilizează-o pe mă-ta!

Orice bucureștean știe sigur reclama aia din autobuzele RATB-ului. Aia în care un actor de mâna a doua și o pisdulice care prezenta o emisiune jenantă alături de Horia Moculescu ne îndeamnă să ne sterilizăm câinele. Am un mesaj pentru ei: Sterilizează-o pe mă-ta!

În fiecare noapte, eu sunt la curent cu orice mișcare de pe stradă. Fie că trece cineva cu prietena de mână, un tembel pe scuter (ăștia sunt o categorie aparte care merită un post separat) sau vreun Logan cu girofar, e imposibil să nu aflu. Sunt un fel de controlor de trafic nocturn, cu diferența că nu controlez nimic, doar mă uit.

Partea ciudată e că n-am nici insomnii și nici nu sunt pasionat de traficul urban. Nu, eu am câini în spatele blocului. Ultima oară când i-am numărat erau vreo 17 exemplare. Cred că dacă bestia din frumoasa și bestia ar fi fost rasă pură, maidanezii din spatele blocului mei i-ar fi dat cu Pedigree-ul în cap bestiei.

Oricum, cred că știți povestea: o imbecilă de vecină cam văduvă și probabil fără ocupație între telenovelele de pe acasă, iese cu oala cu ciorbă și le dă bestiilor de mâncare. Ca

urmare, bestiile se sălbăticesc și mai rău și fiind obișnuite cu prezența oamenilor, încep să îi atace. Și să latre. Și să-și clădească ușor o haită bine ierarhizată, exact ca rudele lor din sălbăticie.

Mi-am luat petarde. De fiecare dată când latră le mai dau câte una. La început scăpam de ei 2-3 ore, dar încep să se imunizeze și nu mai reacționează. Vecinul de la 1 și-a cumpărat pușcă cu bile ca să poată să adoarmă.

Petarde

Și acum eu stau și mă întreb, cam ce ar fi de făcut? Otravă în mâncare nu poți să le pui, pentru că nu mănâncă decât de la cunoscuți. Dacă chemi hingherii îi chemi degeaba, că se ascund sub mașini sau diverși oameni miloși îi ascund prin case. Dacă ieși cu toporișca de șnițele la ei, de asemenea fug și se ascund. Vreo propunere?

Asta în caz că mai vreți să scriu pe blog întâmplări fabuloase din viața mea și nu cumva o să mor din cauza lipsei de somn. Apropo, știați ca recordul de nesomn e de 11 zile (ca să nu zică nimeni că nu produc conținut educativ)


Digi Tv

Mă gândesc că suntem o țară de căcați – Cum să faci rost de o casă gratis

Digi TvÎn sensul că suntem imbecili de-a binelea, știm doar să ne plângem și așteptăm să facă alții ceva pentru noi, iar pe deasupra mai și credem orbește că dacă facem schimb de salivă cu câteva sute de mii de oameni pupând niște moaște la o mănăstire care trebuie neapărat să fie la cel puțin 300 de km de casă, ne va merge bine în următoarele 6 luni. Sau mă rog, depinde de level-ul și de skill-urile pe care fiecare serie de moaște le are. Continuă lectura

Suntem născuţi să fim manipulaţi

Despre campania de promovare a celor de la Coca-Cola cu marşul moşilor, numai de bine. Adică nu e uşor să strângi 4000 de oameni, să-i îmbraci într-un costum de moş crăciun, să le mai pui şi un sac în spate după care să-i pui să umble pe stradă, toatea astea fără să îi plăteşti şi fără să te chinui să îi găseşti

Dar mi-e milă de acei oameni care chiar participă de bună voie la asemenea campanii. Eu spre exemplu am aflat de chestia din nişte massuri care circulau prin lista mea de messenger, adică printre oameni de maxim 18-20 de ani care învaţă într-un liceu de elită din Bucureşti (aşa ziceau oamenii ăia care vorbesc la începutul şi sfârşitul anului şcolar) şi care se presupun a fi viitorul ţării ăsteia

Eu unul nu aş putea şi nici nu înţeleg de ce participă oamenii la asemenea activităţi care implică apartenenţa la un grup. Spre exemplu la marşul poponarilor nu m-aş fi dus nici dacă aş fi fost gay şi oricât de mult mi-aş fi dorit să dau cu pietre în ei nu m-am obosit, pentru simplul fapt că activitatea respectivă nu îmi aduce nici un beneficiu (da, sunt sătul de mizeriile alea ipocrite de genul nu fii egoist, pune-i pe ceilalţi mai presus de tine etcetera, etcetera) Consider că am lucruri mai importante de făcut decât să mărşăluiesc prin frig, indiferent care ar fi pretextul (bine, nu am lucruri mai importante de făcut dar nu ştie nimeni chestia asta) cu atât mai mult cu cât activitatea respectivă e sponsorizată de o firmă care urmăreşteîn cele din urmă maximizarea profitului. Aş simţi că muncesc gratis şi că sunt masă de manevră

Explicaţia pentru care oamenii se duc totuşi să fie îmbrăcaţi în nişte costume penibile şi să umble de cretini prin oraş, e una cât se poate de simplă. Se numeşte spirit de turmă

Pentru că noi ne-am născut şi am fost educaţi să nu facem nimic de capul nostru, după principiul lasă-l pe altu’ să încerce înaintea ta, ca să nu te dai tu cu capul aşa că simţim nevoia să nu fim cei care iau o anume iniţiativă ci să trecem neobservaţi într-o turmă. Indiferent că e vorba de serviciu, timp liber sau orice altă activitate din viaţa noastră trebui să facem ce fac şi ceilalţi ca nu cumva să fim mai prejos sau să ratăm o oportunitate.

Pentru că suntem un popor de îndoctrinaţi căruia îi place să fie manipulat de la vârste extrem de fragede

Fericit că sunt român… sau nu!

Cam asta doresc eu ţării de ziua ei. Pentru că pentru mine 1 Decembrie nu poate să însemne nimic, oricât m-aş strădui. Să fiu mândru şi fericit că sunt român? De ce? Ce motive îmi oferă ţara asta să fiu mândru, cu atat mai mult fericit

Ar trebui să fiu fericit de fiecare dată când vine poştaşul şi îmi lasă un mandat poştal în valoare de 40 RON, adică alocaţia pe o lună? Sau ar trebui să fiu fericit gândindu-mă că sunt pensionari care trăiesc cu banii ăştia. Desigur, mândria ar trebui să vină ulterior, în timp ce stau la coadă ca să iau cei 40 de RON

Sau probabil că ar trebui să fiu mândru că sunt român atunci când, după un an de muncă, aş vrea să parcurg cei 250 de km până la mare în mai puţin de 6 ore (cu trenul) căci cu maşina există şanse să fac chiar mai mult

De asemenea mi-ar plăcea să nu mă simt jefuit de fiecare dată când plătesc abonamentul RATB (motiv pentru care am hotărât să nu îl mai plătesc).

La mândria de a fi român ar contribui puţin şi eventuala atitudine normală a celor care ar trebui să mă păzească. Adică, aş fi puţin mai fericit dacă în momentul în care un jandarmul care îmi interzice să traversez parcul de la Unirii ar începe discuţia cu Bună ziua, îmi pare rău pentru inconvenient însă din cauza unui miting care… şi nu cu Ocoliţi! Da’ de ce? Da ce e ceaţă, nu vezi până acolo?!

Desigur că aş fi mândru că sunt român dacă 50% dintre cei care sunt întrebaţi de 1 Decembrie "Ce zi e astăzi" nu ar răspunde că e ziua ProTV-ului

Aş fi mândru că sunt român dacă în două judeţe din România nu aş fi întâmpinat cu un duios Iano Potkivano oriunde m-aş duce.

Evident că aş fi fericit dacă în ţara mea nu ar conduce cei care au bani de mai multe afişe electorale şi de mai multe pungi cu mâncare, icoane sau telefoane mobile. Sau dacă cei care votează şi-ar aduce aminte că PSD-ul erau acum 4 anu "hoţii nesimţiţi care ne-au distrus ţara" şi că PDL-ul erau cei care ne ajutau să trăim bine. Evident, astea două sunt primele două partide alese

Fără toate astea chiar aş fi mândru şi fericit că sunt român. Până atunci îmi plâng soarta şi sper sa mă car dracului de aici cât mai curând cu putinţă

Pentru că viaţa e mişto, temă de gândire

Să presupunem că eşti un părinte singur care lucrează într-o veche uzină comunistă şi că te chinui să te întreţii pe tine şi pe baiatul tău de 19 ani care suferă de câţiva ani de o afecţiune a sistemului nervos. Băiatul tău a fost operat de 2 ori la coloana vetebrală, iar de câţiva ani face crize în care urlă de durere pur şi simplu. Nici când nu are o criză nu se simte tocmai bine, ca să nu mai zicem că după ultima criză a orbit complet. Şi mai trist e că băiatul tău s-a obişnuit şi cu faptul că nu vede şi cu proaspăt dobândita paralizie pe partea dreaptă

Medicii din România nu au fost în stare să îi pună un diagnostic, drept urmare nici să îi ofere un tratament. Însă după atâţia ani de chinuială, un spital din Germania a acceptat să îi facă analize şi să încerce să îi pună un diagnostic. Problema e că pentru toată chestia asta e nevoie de 5000 € pe care nu ai de unde să îi iei pentru că deh, lucrezi încercând să obţii un trai cât de cât decent şi ca să plăteşti statului asigurări medicale…

Punându-te în situaţia părintelui de mai sus, tu ce ai face?

Pentru că viaţa e mişto, iar ţara în care trăim e şi mai mişto