Arhive etichetă: respect

Nişte lucruri care ţin de etică

Ceea ce mă determină să scriu lucrurile astea e faptul că mi se zice din ce în ultima vreme că am o atitudine care lasă de dorit, antisocială ar spune unii.

E vorba de respect

Respectul se câştigă! Cred în chestia asta. Dacă nu îmi eşti prieten de o anumită perioadă de timp şi nu ştiu cum eşti tu de fapt, mie mi se pare normal să te tratez ca pe ultimul căcat în momentul în care ai făcut o chestie idioată. În cazul în care nu am dreptate, iar tu eşti de fapt penultimul căcat, mă poţi contrazice sau îmi poţi răspunde cu aceeaşi monedă la un mod mult mai puternic şi mai virulent, caz în care e posibil să îmi schimb părerea despre tine. Destul de corect, nu?

Ăsta e motivul pentru care nu cred în mizeriile alea de afirmaţii de genul „Hai să ne respectăm, că doar suntem oameni, nu?” Nu! Dacă nu te cunosc, aştept până îmi dai dovadă că eşti om. Dacă nu, îmi permit să te tratez infect, să îţi vorbesc urât sau la mişto sau chiar să nu te bag în seamă.

Tonul vocii mele

De ce se simt unii atacaţi când le vorbesc pe un ton absolut normal, fără să urlu doar folosindu-mi vocea de mascul feroce (mă rog, cred că e de la tutun) şi fără tot felu de inflexiuni, fără voce blândă. Doar o simplă voce de badigard care vorbeşte frumos şi respectuos, doar că impunător.

Poate nu am chef să mă prostesc atunci când vorbesc şi să fac ca o babă senilă care se întâlneşte cu o colegă de mormânt. Dacă vreau să mă prostesc, să exprim ceva prin voce, o fac cu oamenii apropiaţi. Cu ceilalţi doar comunic. De ce trebuie să o ia personal fiecare individ cu care sunt nevoit să vorbesc şi faţă de care nu arăt interes,ci cu care doar comunic?

N-o să înţeleg niciodată de ce sunt considerat obraznic dacă vorbesc autoritar şi încerc să arăt oamenilor pe tonul vocii mele că nu vreau să îi iau în braţe ci doar să vorbesc cu ei

Din nou despre respect

De ce au unii impresia că respectul vine o dată cu vârsta? Pe principiul „sunt mai bătrân, tu trebuie să mă respecţi pe mine, nu eu pe tine”. Hai să NU! Mă doare absolut în cot de experienţa de viaţă a unora pentru că cei mai mulţi nu învaţă nimic şi mă doare la fel de tare în cot de faptul că unii şi-au totcit coatele pe băncile şcolilor. Dacă eşti o japiţă de om, chestiile alea n-o să te ajute cu nimic. Şi n-am de gând să pup oameni mai în vârstă în cur în speranţa că nu sunt nişte ciufuţi. La fel de corect, nu?

Ce am vrut să zic prin toată pleaşca asta de însemnare e că nu văd de ce ar trebui să mă port frumos cu oamenii la început, până când îmi demonstrează că sunt nişte idioţi, când aş putea să mă port ca un idiot cu ei până îmi demonstrează că merită să mă port frumos. O să spună unii că poate pe mulţi nu îi interesează să îi văd eu bine… de acord, tocmai de-aia nu prea mă bag în seamă şi nu simt nevoia să cunosc oameni noi.