Bunicii. După o vârstă.

Bunica mi-a dat în seara asta: Piftie, cozonac, prăjitura Regina Maria și prăjitura cu Cremă albă. Dar să revenim la piftie. Acea piftie pe care bunica mi-a pus-o într-un vas de yena. Am căutat pe google, pentru că n-am cum să detaliez modul în care acele vase au capac, dar e absolut ineficient.

Eh și piftia asta în vas de yena a fost pusă de bunică în fața scaunului din dreapta, jos, în locul destinat picioarelor. Numai că bunica merge doar cu troleul sau tramvaiul și nu  prea știe cum e treaba cu străzile din București. Așa că la Foișorul de foc, când să fac stânga peste linia de tramvai și piatra cubică, piftia mea s-a făcut una cu mocheta, cozonacul și prăjiturile. Și ca să fie treaba și mai treabă, am mers cu căldura dată la maximum spre picioare. Că eu nu mănânc piftie și n-aveam de unde să știu că devine ciorbă dacă se încălzește :))

Cadoul de la bunicu’ a rămas intact. Pusesem deja Noul Testament și Psalmii în torpedo, să poarte noroc :))

Îți dai seama că nu e una din zilele tale bune

Când pleci cu farfuria din care ai mâncat, o duci în baie, dai drumul apei la duș, uzi bine farfuria, iei săpunul din săpunieră (cred că așa îi spune), freci bine farfuria cu el descrind cercuri imaginare pe suprafața farfuriei, când ai brusc o revelație și știi sigur că nu ar trebui să faci asta.

Pilaf

Curs de informatică. Profa de informatică explică nu știu ce. Cade curentul în cartier. Beznă în sală. Profa de informatică:

-Vă rog să așteptați să stingem stațiile! (calculatoarele la care am lucrat)

Și a doua:

-Andrei, ai vreun ban pe card?
-Habar n-am, stai să mă uit.

Scot liniștit portofelul din buzunar, scot cardul, mă uit 10 secunde la el…. D’oh!

Cursiv

De la o vreme gândurile mele vin împachetate sub formă de episoade pilot. Vine ideea, durează 30 de secunde, am senzația că la nivel mental am epuizat tot ce era de raționat despre acea idee, fără să mai fie nevoie să traduc în cuvinte lucrurile din capul meu. Scurt. Partea proastă, e că e mult mai greu să le expun coerent, în cazul în care trebuie să-mi rostesc ideile (am inversat topica în fraza asta de 3 ori până să mă hotărăsc la varianta cea mai ușor de citit).

De azi mă uit de sus la secolul vitezei, tweet-uri și sms-uri și fac tot ce pot ca gândurile mele să treacă de-a lungul unui fir epic. E chestie de exercițiu. Însemnarea asta nu tre’ citită. E pentru mine, peste 10 ani, să am ce citi, pentru că mă voi fi săturat de blogurile altora.