Arhive etichetă: facultate

În altă ordine de idei…

După deziluzia de ieri cu eroarea de la WordPress, m-am decis să investesc cât mai puțin timp cu putință în scrisul de articole pe blog. N-are sens.

În altă ordine de idei, mă simt foarte prăjit. Și nu e de la etnobotanice. E de la sesiune. Gen de când sunt sigur că am două restanțe (n-am cum să fiu mai sigur, că doar pula mea nu m-am dus la examen) tre’ să trag și să învăț la celelalte 5. Mai am două. La unul dintre ele e musai să iau bibliografia din curs, să deschid cărțile respective, să-mi notez câte 3 citate din fiecare și să le comentez. Moloz, vreo 126 de citate comentate. Asta doar ca să intri în examen…

Și asta mă duce cu gândul la altă chestie: sistemul ălora de la BCU care sigur a fost gândit de ceva programator. Altfel n-ai cum să concepi așa ceva (asta dacă nu ești rupt pe cine știe ce praf și te gândești că ar fi mișto să concepi ceva complicat rău. Ca să rămâi în istorie și să nu te plictisești până vine ăla cu guma de mestecat). De fapt, sistemul ălora de BCU e atât de complicat încât, ca să ajungi să-ți faci legitimație, trebuie întâi să parcurgi un tur în care ți se explică sistemul. La o adică, n-ai cum să te duci să zici „Bună ziua, vreau și eu aia” . Nu! Trebuie întâi să-ți cauți titlul, să vezi în ce sală e cartea, apoi să  te duci în partea opusă, să-ți rezervi loc. După care purcezi spre sala de lectură, fiind fericitul posesor al unui loc rezervat.

Cam atât cu frustrările pe ziua de azi, mâine poate vorbim despre femei. Și despre băieți. Și despre ce înseamnă una și alta… Da, mă laud :))

Vine bacu

Mâine se dă proba scrisă la limba română… panică maximă. Se fac tot felul de presupuneri, care mai de care mai argumentate vis-a-vis de ce o să pice.

Acuma, cu Dumnezeu înainte. La o adică, mai e o sesiune a Bacalaureatului spre toamnă, iar facultatea nu e absolut necesară în momentul de față, plus că facultatea de jurnalism la care mă gândesc eu scoate în mare parte piariste, nu?

Ne auzim mâine, sper fără crize de isterie 🙂

CATALIN BOTEZATU - magazin oficial

Despre viitor, părinţi şi responsabilităţi

Marele avantaj al vieţii mele de parazit (minor) e că nu trebuie să am grija zilei de mâine. Mi se cuvin majoritatea lucrurilor, iar în general nu trebuie să fac mare lucru ca să le primesc. Internetul, telefonul, ţigările, cafeaua şi toate lucrurile de strictă necesitate îmi sunt asigurate prin sudoarea părinţilor, în schimbul rezultatelor mele şcolare

Mai nasol e în momentul în care rezultatele şcolare se cam duc dracului şi timp de 2 ani (până în momentul actual) nu îşi revin. Pentru că oricât le-ar plăcea alor mei să mă întreţină, bănuiesc că e frustrant să nu primeşti nimic în schimb. Aşadar, ziele trecute s-a umplut paharul şi au început reproşurile. Că nu învăţ, că ies de la şcoală la 13:00 şi ajung acasă la 18:00, că pierd nopţile, că stau prea mult la calculator, că bla-bla. Evident că nu mă fac pe mine discuţiile astea şi că mă doare în cot de reproşuri dinastea parţial-adevărate, însă în aroganţa mea există şi o urmă de auto-critică şi mi-am dat seama că s-ar putea să aibă dreptate părinţii mei, iar eu chiar nu am realizat absolut nimic în viaţă. Chiar nimic. Nici cartofi prăjiţi nu ştiu să fac cum trebuie (deşi piure-ul îmi iese bestial)

Aşadar, deziluzionat de faptul că părinţii mei s-ar putea să aibă dreptate şi că s-ar putea să fiu un parazit absolut inutil, m-am decis să le ascult sfatul (cu tentă de ordin) şi să mă gândesc la o facultate la care mi-ar plăcea să mă duc. Problemă! Nu sunt în stare să fac nimic, nu îmi place absolut nici o materie de la şcoală, iar deşi aparţin unei clase cu profil mate-info, intensiv engleză, nu am treabă nici cu matematica, nici cu informatica, nici cu fizica şi nici cu engleza nu mă omor. Plus că la mare modă sunt ASE-ul şi Politehinca, iar eu nu mă văd făcând calcule pentru a îmi câştiga existenţa, aşadar variantele „la modă” pică

Aşadar, după consfătuiri cu colegii de clasă care deja sunt decişi în privinţa asta, singura idee cât de cât aplicabilă a fost facultatea de jurnalism. Că tot mă apucă pe mine scrisul pe blog, de ce să nu încerc să o fac la modul serios. Problema ar fi că examenul de admitere la facultatea de jurnalism constă într-o dezbatere de vreo 2 pagini pe o anumită temă, iar părinţii mei consideră că încerc să mă eschivez de la a pune mâna şi a învăţa ceva concret. Aşadar varianta cu jurnalismul pică

Şi ce altceva aş putea să fac? Unde dracu’ să mă duc, considerând că sunt perfect paralel cu materiile realiste şi nici după celelalte nu prea mă dau în vânt… vreo idee, sau ceva de facultate unde consumul de matematică/fizică e moderat spre scăzut, iar cunoştinţele acumulate în liceu nu sunt chiar atât de importante? Menţionez că de răspunsul ăsta depinde viitorul meu financiar…