Arhive etichetă: copii

Trimiteţi copiii la şcoală!

Ştiu că sună ipocrit din partea mea, pentru că am avut şansa să merg la şcoală, însă nu ar fi frumos să nu mai facem atâta caz cu şcolarizarea asta? Am văzut acum câteva zile că se lucrează la o lege conform căreia părinţii care nu îşi trimit copii la şcoală ar putea fi trimişi după gratii. Trecând peste izul totalitar al legii, de ce oare se face atâta caz pentru aşa ceva?

Ştiu că în teorie pare frumos, dar cu ce dracului să îl trimită părintele care e cioban pe copil la şcoală? Zoso zicea că face 5 milioane să trimiţi un puradel la şcoală. Eu zic că face mai mult, pentru că pe lângă ghiozdan, caiete şi creioane trebuie să îi iei şi uniformă, poate chiar două căci ciupardelul o va face vraişte în timp ce se duce la şcoală pe câmpul plin de băltoace şi balegă. La aia se mai adaugă şi îmbrăcămintea pentru ora de sport (că deh, doamna învăţătoare ne pune să avem pantaloni de training albaştri, ciorapi albi, adidaşi speciali pentru sport şi tricou din bumbac) plus pacheţelul, că doar nu se aşteaptă cineva ca un copil să stea 5-6 ore pe zi la şcoală cu un corn şi nişte lapte (care de multe ori e înlocuit cu un triunghi de brânză topită). Iar după ce părintele care munceşte pe câmp toată ziua şi face nişte sacrificii pentru ca odrasla să meargă la şcoală, cum credeţi că se simte când vine ăla micu şi îi zice că vrea iPod, pentru că toţi colegii lui au?

Nu văd unde s-ar ajunge băgând părinţi la închisoare. Pe mamă n-o s-o bage, că e mama şi că vezi domne ea e responsabilă într-o măsură mai mare decât tata pentru formarea socială a ciupardelului, aşadar rămâne tatăl să intre la bulău, pentru că nu o să aibă bani de trimis copilul la şcoală, trimiţând (în cele mai multe cazuri) singura sursă de venit a familiei la puşcărie, iar pe lângă faptul că n-o să se ducă la şcoală, ăla micu’ n-o să mai aibă nici ce să mănânce, iar atunci soluţia care credeţi că va fi? Exact, cu vacile pe câmp sau la spălat parbrize

Şi acum s-o luăm altfel, dacă ciupardelul îi mine pe ai lui că se duce la şcoală şi se opreşte pe maidan, părintele ce vină are? Că nu ştie să îl ţină în mână? Păi ştiţi de ce? Pentru că în mână are cazmaua şi munceşte cu ea ca să ofere familiei ceva de pus pe masă…

Şi am luat cazul fericit în care măcar cineva din familie munceşte, în care nu sunt alcoolici ambii părinţi şi în care au un singur copil. Aşa că hai să nu ne mai căcăm pe noi cu procesul ăsta educaţional forţat, că nu e neapărat vorba de manipulare politică (nu de alta, dar nu îi duce pe politicieni capul să se gândească la următoarele generaţii de votanţi) şi nu e vorba de faptul că suntem un popor de idioţi, că vorba aceea sunt destule pipiţe masterante, ci e în principal vorba de bani! Atâta vreme cât alocaţia pentru copii e de 10€, nu ne putem aştepta să avem o ţară civilizată cu copii cât de cât alfabetizaţi

Valoarea banilor

M-am apucat azi de mutat calculator, birou, periferice, masa pliantă, bibilouri (mă rog, noroc că o enervează pe maica-mea şi n-am bibelouri) mileuri şi aşa mai departe. Iar în masa pliantă (WTF, la ce dracului i-ar trebui cuiva o masă care se pliază?!) am găsit vechiul casetofon. L-am primt prin clasa a 4-a sau a 5-a de ziua mea, pe vremea când ai mei erau lucrau în vechile uzine comuniste deci era un efort financiar considerabil pentru ei. M-am bucurat şi eram mândru de el, trăgeam casete cu melodii de la radio, era frumos. Avea şi nişte beculeţe pe undeva (dacă mai ţin eu minte) despre care credeam că se aprind pe beat (evdent că ele se aprindeau şi când nu cânta nimic, dar nah eram mic). Casetofonul încă merge şi în afară de nişte praf arată ca nou!

Ideea e că mi-a plăcut cadoul ăla chiar dacă probabil acum nu reprezintă mare lucru pentru nimeni, nici chiar pentru mine însă acum realizez că pe vremea aia ştiam valoarea banilor şi a lucrurilor şi  realizam faptul că părinţii mei au făcut un efort financiar pentru mine. Nu că aş vrea să mă dau drept exemplu, dar poate ar trebui să ne gândim la ce vor ajunge copiii noştri când vor fi mari, în timp ce ne îndreptăm spre şcoala în care fiul de clasa a 2-a şi-a uitat PSP-ul. Sau să îi creştem în pluş că noi n-am avut până când vor da cu nasul de viaţă, iar noi ca părinţi ne vom fi prea bătrâni ca să îi mai ajutăm

S-a deschis sezonul la supăraţi

Acum doi ani, atunci când am intrat eu în liceu nu m-a interesat subiectul respectiv. Nu ştiam unde e localizată clădirea, n-am intrat pe forumul liceului şi n-am căutat anturaj. Când a fost să intru am intrat, am scăpat (nu ştiu cum) de tradiţia umplerii bobocilor de ouă crude şi asta a fost: Am intrat la liceu

Nu ştiu cum au fost restul din generaţia mea, dar generaţiile care vin sunt pe zi ce trece mai războince, mai încrezute şi mai cocalare. Şi nu înţeleg de ce se duc dracului generaţiile pe zi ce trece. De ce fiecare simte nevoia să arate tuturor că el are trei coaie? De ce de fiecare dată când îndrăzneşte cineva să le spună că sunt nişte puştani care n-au trecut prin viaţă şi nu ştiu cu ce se mănâncă, ei simt nevoia să ameninţe cu nepotu’ lu’ Sile Cămătaru

Iar cu fiecare an şi fiecare generaţide de boboci parcă e din ce în ce mai rău, iar ei sunt din ce în ce mai supăraţi pe viaţă…

Nu ştiu de ce, dar n-am simţit niciodată nevoia să comentez la cei mai mari ca vârstă decât mine, cu atât mai mult la cei din liceu pe care îi vezi zi de zi şi care, la o adică au ocazia să te alerge în fiecare zi. În schimb, generaţiile care vin acum sunt din ce în ce mai răzvrătite şi mai tari în gură. Să fie oare din cauza filmelor, a pornăşagurilor, sau a rahaturilor gen 50 Cent pe care le ascultă?