Dragi prieteni, a venit mascații


Pentru că merită să te uiți la filmele românești fie și numai pentru a mai ieși din monotonia americană, am văzut LoverBoy despre care afirm că este o mizerie fără margini, cu o acțiune întinsă la maximum doar pentru ca filmul să ajungă aproape de două ore și să nu-i spună publicul „Scurt metraj”. Povestea, de asemenea trasă de păr. Se putea face mult mai mult dintr-o idee ca asta.

În rest, Ada Condeescu e bună, personajele sunt alese inteligent și par de acolo, iar la Loverboy nu mă pricep oricât aș încerca.

Concluzia e că filmul e o pierdere de vreme fără vreo intrigă vizibilă sau care să te implice emoțional, iar multe dintre scene sunt așezate prost, făcând o poveste simplă să pară mai ambiguă și mai trasă de păr.

În schimb, pentru că mi-l recomandaseră mulți, am văzut Marilena de la P7 care este absolut fabulos. 45 de minute de umor, românisme, romantism autohton și din nou, mult umor. Toate astea în spatele Pieței Rahova.

M-a făcut să-mi aduc aminte de perioada în care radio-urile pirat erau peste tot în București, difuzau manele și dedicații și nășteau hit-uri de cartier. O dată la câteva luni intrau mascații peste ei, dispăreau vreo săptămână după care făceau rost din nou de echipamente de la „un băiat care se pricepe” și transmiteau în continuare peste frecvențele posturilor licențiate. Tocmai de asta, de vreo 3 zile nu pot să nu zâmbesc când mă gândesc la replica din titlu:

Anunțuri

2 gânduri despre „Dragi prieteni, a venit mascații

  1. 47

    Oricat de nationalist ai vrea sa fii 4/5 filme romanesti care apar sunt niste dejectii pline ochi de vulgaritati,povesti aiurea si seci, parca s-au chinuit sa faca un film atat de prost. zau,loverboy,eu cand fluier fluier dar capu la lista este clar politist,adjectiv. am incercat sa-i inteleg rostul,mesajul,arta,tehnica,dar te bufneste plansul cand vezi in ce hal poate sa fie un film :)) in schimb nunta muta a fost fenomenal, iar din marilena mi-au placut discutiile dintre bunic si nepot

    Răspunde
    1. Andrei Autor post

      Eu când vreau să fluier, fluier mi s-a părut bun. Nu știu de ce dar mi s-a părut expusă cum trebuie drama băiatului care mai avea puțin până să iasă și totuși a căutat un pretext să evadeze ca să fie sigur că mai rămâne acolo.

      La polițist adjectiv într-adevăr s-au scorojit pereții de atâta plictiseală.

Postează un comentariu!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s