Doi nesimțiți: CEC Bank și ADP


CEC Bank

Imagine via Wikipedia

Am fost astăzi, pe când iadul alb atingea apogeul, în sucursala CEC Bank de la Dristor. M-a marcat înghesuiala agenției. Oameni în picioare. Oameni stând incomod pe două scaune în timp ce un ofițer de credite le explica avantajele îndatorării la banca lor pentru următorii 35 de ani. Casieria era, bineînțeles, așezată în cel mai îndepărtat colț față de ușă. Ca să trebuiască să treci prin rânduri de scaune și de oameni dacă n-ai altceva mai bun de făcut cu timpul tău decât să plătești o factură la CEC Bank.

Oricum, trebuia să plătesc facultatea,  care facultate are conturi deschise la CityBank. Nu știu care e treaba cu agențiile CityBank, cert e că nu se putea plăti decât la CEC.

Revenind la sucursala CEC Bank din Dristor, am stat politicos la coadă până când mi-a venit rândul. Când mi-a venit rândul doamna de la casierie mă abordează fin:

-Dea?
-Aș dori un formular City, am înțeles că aici aveți așa ceva.
-Pentru ce?
-Pentru o depunere de numerar.
-Ha, normal că pentru o depunere de numerar. Ce depunere de numerar?
(am făcut pe prostul ca să îmi dau seama dacă chiar mă întreabă așa ceva)
-O depunere de numerar într-un cont.
(femeia nu mă mai suporta. I se citea iritarea pe față și în tonul ridicat)
-Pentru ce depuneți numerar??
-Pentru facultate. O rată.
-Bine, aveți acolo formularul în rastel!

Am luat formularul, m-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta după vreo măsuță pe care să scrii. Nu am găsit. Așa că am pus formularul pe tejghea și m-am apucat să-l scriu. Doamna din fața mea se înroșește și țipă:
-Nu aveți voie să scrieți aici!!
-Poftiți?
-Nu e voie să scrieți la aici!!
-Păi…?
-Mergeți acolo, pe biroul colegului.

Așa că, aplecat peste o măsuță ce-mi venea până la genunchi am completat formularul ca să poată CEC Bank să mănânce de pe urma comisionului.

Și stau și mă gândesc, cum mama dracu să țipi în gura mare scopul depunerii numerarului. Confidențialitatea e un atribut pe care angajații de acolo nu cred că-l prețuiesc. E normal, de altfel. Când lucrezi de zeci de ani cu bătrâni surzi, nu te mai gândești la clienții normali. Poate aș fi vrut să finanțez filiala din România a unei organizații teroriste. Nu era treaba casierei și a nimănui din agenție.

A doua chestie enervantă a fost tonul folosit. Toți avem probleme și pe toți ne deprimă zăpada de afară, dar jur că dacă ăia ar fi vreodată angajații mei, i-aș bate cu rigla peste palmă până învață să se poarte frumos cu oamenii care le întrețin organizația.

Cu ocazia asta, ING te iubesc. Nu există casierie, nu există nervi, nu există angajați mai bărtâni decât Ștefan cel Mare.

Celălalt nesimțit e ADP, care trece cu plugul la 15 centimetri de asfalt, dar nu mai dezvolt că nu are sens. Măcar acum avem 15 centimetri de zăpadă nivelată uniform.

Anunțuri

Postează un comentariu!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s