Căcat ca-n vremea revelionului


Intru în baia de pe holul căminului aproape chircit de durere. Mă încercase și în metrou și în drum spre casă, dar mai tare ca acum parcă niciodată. Trăiesc cele mai dureroase crampe de anul ăsta. N-am de ce să zic, vinul dulce n-are cum să facă bine la stomac.

Din baie iese o domnișoară care trece pe lângă mine fără să ne intersectăm privirile. Nici n-am avea de ce, doar amândoi trecem prin momente greu de povestit ale existenței noastre. Pe stânga, cele trei spații sacre destinate nevoilor fiziologice cel mai greu de stăvilit. Trei toalete separate de un zid de beton. Din cele trei se scurge, spre scurgerea din centrul gresiei o dâră galbenă de pișat.

Cu hârtia igienică într-o mână și tremurând de nerăbdare aleg toaleta din mijloc, intru și închid ușa. Un sentiment de ușurare a început să mă străbată din clipa în care am început să-mi desfac cureaua. Dar știu că nu e momentul să mă bucur. Rămân rațional căci atmosfera gravă îmi spune că greul abia acum începe. Așa că îmi trag pantalonii peste genunchi în timp ce mă aplec și cu mâna dreaptă pun sulul de hârtie sus, pe peretele care desparte cele două toalete. Și încep să levitez deasupra celei din micul meu spațiu intim.

2, 3… și! E bine. E moale. Mult. Ce să mai, cine a mâncat vreodată Danette știe ce se petrece în spatele ușii închise a toaletei din mijlocul băii de la etajul unu. Și levitez. Și levitez… din ce în ce mai mult Danette plonjează spre vasul ceramic deasupra căruia levitez.

E gata!

Aplecat și cu genunchii flexați, de frică să nu împrăștii Danette pe pantaloni, întind mâna dreaptă după hârtie. Mă simt oarecum mândru. Mă simt atât de satisfăcut încât nici nu mai contează că nu sunt în baia de acasă. Mai trebuie doar să închei socotelile cu locul care mi-a împărtășit cele mai intime trăiri pentru ultimele 5 minute. Mă întind după hârtie și…

Poc…. Vâjjjti. Hârtia e în toaleta din dreapta.

Nu mă pot opri din levitat, ca să nu împrăștii Danette. Sau oricum, nu pot adopta o poziție verticală. Gândesc… repede, căci Danette se usucă.

Ascult cu atenție pe hol. Sper să nu vină nimeni și să mă prindă într-o baie comună, cu pantalonii în vine exersând mersul piticului. Deschid încet ușa și plec. În fugă, pe vine, cu pantalonii peste genunchi. Apuc sulul de hârtie, intru în toaleta de lângă și închid repede ușa. Am scăpat! Ceva parcă lipsește, o parte din mine mă trage înapoi în toaleta din mijloc. Parcă am uitat ceva…

N-am tras apa!!!

La mulți ani, dragii moșului!

Anunțuri

4 gânduri despre „Căcat ca-n vremea revelionului

  1. Pingback: Căcat ca-n vremea revelionului | Șmen.ro

Postează un comentariu!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s