Horia Brenciu și mămicile corporatiste


Dacă mă calcă ceva pe bătătura din exteriorul degetelor mici în ultima vreme, e  clar promovarea excesivă a inegalabilului, pluripotentului, reinventatului cu aspect bursucos: Horia Brenciu.

Nu știu de ce dar mă enervează fața lui, iar mai mult decât atât mă enervează vocea lui care mă face să-mi aduc aminte de vacanțele de [iarnă/primăvară/vară/intersemestriale/săptămâna aia liberă din noiembrie din ciclul pre-gimnazial] de pe vremea în care uitatul la televizor se rezuma la TVR 1 și din când în când (dacă nu bătea vântul sau dacă nu ploua și dacă se aliniau corect elementele componente ale antenei Yagi) TVR 2.

De atunci îl detestam pe omul ăsta pentru că avea un stil libidinos de a se maimuțări (simțeam nevoia să folosesc cuvântul ăsta, dar sună ca dracu atunci când îl spui cu voce tare. Încearcă!). Între timp, și-a cumpărat niște sacouri în ideea de a ascunde faptul că e un bursuc mâncător de șaorma care nu a reușit să se maturizeze de pe vremea în care prezenta emisiuni concurs. Când îl văd pe Horia Brenciu purtând sacou, mă aștept să îl văd pe gheață, într-un singur pantof cu toc,  făcând piruete cu un picior ridicat în cumpănă, stil Happy Feet. Iar asta mă face să vreau să vomit și mai tare.

Dar cel mai rău și cel mai rău mă enervează că Horia Brenciu nu face decât uneori rost de bani să-și plătească niște piari, care nu au alt text decât despre Horia Brenciu care se reinventează permanent. În pula mea, un om care face o chestie și o face bine nu are nevoie să se reinventeze și nici nu suferă de epidemii mediatice ca apoi să moară, în beznă, timp de câțiva ani. Un om care face ceva bine nu renunță la acel ceva ca să se reinventeze. Un bursuc fără simțul penibilului  spune că se reinventează de fiecare dată când renunță la stilul de muzică pentru pizde corporatiste pe care îl cânta și se reorientează către muzică pentru corporatiști ghei cu pulover roz peste cămașă și ecuson.

Am simțit nevoia să-i spun cuiva asta pentru că îl văd și îi aud numele bursucului atât de des încât am senzația că s-a mutat în sufrageria mea. Cel puțin!

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Horia Brenciu și mămicile corporatiste

  1. vevevani

    Este ingrozitor, am impresia ca face mereu karaoke, iar oamenii care-l plac nu-s decat niste fani holograf sau ceva de genul. Au impresia ca tenisii cu sireturi colorate si o burta sugubeata sunt un maximum de exprimare artistica.

    Răspunde

Postează un comentariu!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s