Cu și despre părinți


I Accuse My Parents

Image via Wikipedia

Am o nelămurire din ciclul „Oare eu de ce nu sunt ca ceilalți copii”. Mai exact, vreau să știu dacă și la alții se întâmplă la fel.

Se dă o situație în legătură cu care eu îmi informez părinții. De exemplu, eu pe 10 august am de gând să mă urc în tren și să mă car cât pot eu de repede spre meleaguri mai deluroase, mai răcoroase și mai prietenoase. Un fel de sanatoriu la care sper să-mi treacă vorbitul repede. Mno, eu mi-s jumate ardelean, dacă ar fi să-l întrebați pe Mendel (Google te ajută și te și face mai deștept) numa’ că eu cu sufletul mă simt muuuult mai mult de jumătate.

Revenind la oile noastre, ajunge ardeleanul de aproape douăjdeani acasă (adică io) și-i spune mamei planul său măreț. Despre cum o să se hotărască el până în dimineața de 10 dacă pleacă cu trenul sau dacă pleacă cu mașina, și despre cât de frumos o să fie în tren și despre cum ajunge dimineața aia și despre cum o să se ducă argheleanu’, primul lucru, să plonjeze în grămada de trifoi, numa că nu s-o hotărât cu care grămadă să-și pună fantezia în practică: aia din ocol (regionalismul pentru curte) sau aia gin grăgină. Toate, toate detaliile i le zice ardeleanu’ (adică io) mă-sii. Chiar și despre cum o să-i spună lu’ bună-sa din tren să taie o găină (sau oricum, ceva animal molcom) și să aibă la îndemână răchia la 5 dimineața când o ajunge el.

Și termină argheleanu’ (adică tot io) de mâncat, încheie și povestirea despre ce are el de gând să facă în următoarele două săptămâni și pleacă. Iar când se întoarce înapoi acasă problema lu’ ta-so e că nu i-a explicat și lui pe indelete planul și că i-a zis doar mă-sii. A nu se înțelege greșit, nici mă-sa nu e cu mult diferită. Nu, și ea reacționează la fel dacă îi zic ceva lu’ taică-meu și nu-i zic ei.

Mno, și acum stau și mă gândesc. Fac eu ceva greșit? Vreau să zic, mie mi se pare normal să îmi văd părinții ca pe un tot unitar. Adică să nu conteze pentru  mine dacă îi mama sau îi tata căruia îi spun ceva și să mă aștept să comunice, punându-se la curent unul pe celălalt, ca să nu zic eu de două ori același lucru?

Părinții voștri (sau ai tăi Krieger, în cazul în care nu mai am alți cititori) tot așa fac? Au crize de orgoliu în momentul în care află despre tine ceva ce i-ai spus celuilalt părinte și lui nu? Tare aș vrea să dau vina pe relațiile tensionate din familia mea, ca să nu mai fiu nevoit să recunosc că mi-a plăcut counter strike-ul mai mult decât matematica.

A nu se înțelege greșit, îmi iubesc părinții, dar nu așa cum vor ei 🙂

Anunțuri

2 gânduri despre „Cu și despre părinți

Postează un comentariu!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s