Grigore


Grigore era un pui de porumbel căzut din cuib. Avea cam două zile și cred că ținea destul de mult la siluetă, căci în tot timpul în care l-am cunoscut n-a mâncat nimic. Nu putea să zboare sau să facă altceva decât să deschidă ciocul spre tavan. Probabil că voia să-mi mulțumească pentru că am insistat să-l duc la București într-o cutie de carton și să-l las să locuiască în debaraua bunicilor mei.

Norocul lui Grigore a fost că după două zile de stat în cutia de carton, a dispărut. Îmi dau acum seama cât de prostesc din partea mea a fost să cred că a ieșit pe geam. Și l-am strigat o zi întreagă în fața blocului, sperând din suflet să răspundă înainte să fie mâncat de o pisică… Eram un copil naiv. Cum astfel aș fi putut crede că un porumbel de două zile e capabil să zboare. Noroc cu bunicul care m-a luminat și mi-a spus că noaptea trecută, mama lui Grigore a venit să-l ia acasă. Altfel probabil că l-aș mai fi strigat câteva zile prin cartier. Grigoreeeeeeeee!!!!

Anunțuri

Postează un comentariu!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s