Am văzut astăzi în drum spre casă o chestie care m-a impresionat. Doi bătrânei în autobuz care se ţineau de mână. De fapt ea se ţinea de braţul lui, ca la 15 ani. El îi vorbea cald, se uita în ochii ei de fiecare dată când îi zicea câte ceva, indiferent despre ce vorbeau. Se vedea că se iubesc şi totuşi nu aveau mai puţin de 70 de ani.
De obicei când mai văd dinăştia mi se pare absolut scârbos, iar faptul că se ţin de mână nu e decât o chestie de imagine, dar oamenii ăştia chiar mi-au rămas în cap pentru că mi s-au părut foarte sinceri. Şi au coborât din autobuz, el i-a intins mâna, a coborât şi ea şi au luat-o la pas pe trotuar…
Şi stau şi mă întreb cum e posbil să stai cu cineva atâta timp şi să îl mai şi iubeşti la modul sincer, când mie mi se ia de orice duduie în maxim două săptămâni după ce a scos primul cuvânt? Oare care e secretul?
Anndrei 
Ce e asa ciudat sa se iubeasca chiar daca au trecut atatia ani ? Unii oameni sunt facuti unul pentru altul 😛
Eh…si eu care credeam ca fetele se plictisesc dupa cateva zile…
Da. Si eu care credeam ca baietii seplictisesc dupa cateva zile. 🙂
–
Eh, vezi ca se poate si asa? Iubirea aia din filme trebuie sa fi fost inspirata din ceva din realitate, nu?
Ba, de vazut am mai vazut dar astia nu mi s-au parut gretosi
eu am vazut in tineretului 2 batranei (care aveau tot vre-o 70 de ani) care se dadeau in masinute. normal ca el conducea 🙂
mi s-au parut amuzanti 🙂
Tare fază :))
Chiar ciudat.
Poate or fi de vina „timpurile” si mentalitatea aia diferita.
Bai nu stiu dar mie mi s-au parut sinceri… pe principiul celor de 15 ani…
Mi se pare chiar marfa 🙂 Nu e nimic foarte special. E doar asa cum ar trebui sa fie… si nu e. totusi se poate. ceea ce e bine 😀 eu cred k multi tineri gresesc in ziua de azi. mentalitatile sunt superficiale. Lumea e frivola… si ma refer la cam 95% din populatia de orice varsta. sau chiar si peste
Fratioare… nu stiu daca noi suntem de vina pentru mentalitatea superficiala, cat cei care ne educa alaturi de lucrurile pe care le vedem pe la TV
Cand mai cresti si dai si tu de o demoazela care sa iti rupa ritmul si sa te scoata din „ale tale”, sa vezi cum nu mai e un soc 😉
Exista relatii pasagere si exista iubire pe viata. Daca ai gasit omul potrivit, nici dupa cativa ani nu simti rutina sau plictis. Eu numar 7 alaturi de el, cred ca ne iubim mai mult decat in primele luni. Mai avem vreo 30-40 de ani pana sa fim ca batraneii din articolul tau, dar inceputul e promitator 😀
Mai.. macar sa fie asa, dar ma ca indoiesc ca o sa poata sa ma scoata asa rau din ale mele incat sa nu imi mai revin vreodata.
Poate e si varsta mea de vina, dar nu cred in iubire care sa dureze. La un moment dat tot ti se ia de cel de langa tine dar stai pentru ca ai obligatii (copii, credite etc) sau pentru ca pur si simplu te-ai obisnuit asa
baravo celor doi batranei. poate daca ar fi toata lumea ca ei ar fi si societatea mai buna.
Mi se pare foarte fain. Nu știu care e secretul, dar dacă la 70 de ani voi mai scrie pe blog, îl spun 🙂