Hai să vorbesc despre mine


Dacă ai de gând să citeşti această însemnare şi te grăbeşti sau ai orice altceva mai bun de făcut, te-aş sfătui să închizi pagina în momentul ăsta pentru că nu vei reuşi decât să citeşti o tâmpenie şi să te enervezi că ai pierdut nişte minute preţioase din viaţa ta

M-am săturat să vorbesc despre piţipoance, televiziuni, blogging şi alte căcaturi de genul ăsta, aşadar hai să zic câte ceva despre mine. Nu îmi aduc aminte, poate am mai discutat chestia asta aici pe blog, însă mi-e foarte lene să caut aşadar mă mai exteriorizez o dată

Nu ştiu dacă e o chestie specifică mie sau nu, dar seara eu unul sunt mult mai sensibil, mai profund şi mai raţional. În sensul că pot sta să analizez toate chestiile care mi s-au întâmplat peste zi şi îmi dau seama de anumite lucruri sau semnificaţii pe care nu am fost în stare să le sesizez la momentul respectiv.

Seara sunt în stare să ascult oamenii, deşi în timpul zilei nu prea dau doi bani pe problemele sau suferinţele celorlaţi. Pot să dau sfaturi nu neapărat pertinente, dar măcar gândite cât de cât. Pot să mă pun în situaţia celor cu care vorbesc

Seara pot să plâng. Da, ştiu faza aia cu băieţii care nu plâng decât dacă sunt poponari. Pot să jur că n-am futut nici măcar o femelă în cur, cu atât mai mult o găoază păroasă dar nu mi-e ruşine să recunosc că mi se mai întâmplă să plâng. Spre exemplu, am obiceiul de a adormi cu hands-free-ul în urechi, iar acum câteva seri butonam radiou-ul şi am dat de o emisiune care suna ca o şedinţă la psiholog: cu oameni care sunau în direct şi îşi spuneau problemele. Ei bine, am plâns 10-15 minute încontinuu. Nu că m-aş fi regăsit în problema celui care sunase, pentru că pe el îl părăsise nevasta când a aflat că e bolnav şi i-a lăsat un copil, ce să mai absolut oribil. Da n-am plâns din cauza asta  ci pur şi simplu ca să mă descarc. Jur că metodă mai bună de de a te descărca decât plânsul nu există!  Am încercat şi violenţa şi nişte biluţe cretine cu rol de relaxare.. nu se compară cu plânsul. Ei bine, eu nu pot să plâng decât seara sau noaptea

Doamne cât am putut să bat câmpii despre ce mi se întâmplă mie seara şi chiar mai aveam de zis, dar ideea e alta. Încep eu să o iau uşor-uşor pe câmpii, sau există o explicaţie ştiinţifică pentru care se întâmplă chestia asta?

Anunțuri

6 gânduri despre „Hai să vorbesc despre mine

  1. Krieger

    Nu`i o rushine sa plangi . e chiar indicat. cine/dak rade inseamna k nu a vazut viatza decat la suprafatza sau nu are nici macar minimum de cultura necesara adaptarii la societate, deci capu sus. trecem peste toate >:D<

    Răspunde
  2. Deblog

    Nu am zis ca e o rusine, dar mentalitatea majoritatii e bazata pe stereotipiile alea cretine gen „barbatii nu plang” Pe mine unul ma descarca plansul si ma face mai impacat cu mine insumi

    Răspunde
  3. Dojo

    Pe cand eram copila era o carte „Baietii nu plang”, cu nus’ ce copil sarman .. divaghez ..

    E bine sa te descarci uneori si nu cred ca este o chestie de lipsa de barbatie. Orice om are si asemenea momente si nu vad de ce sa ne ascundem dupa deget 😉

    Răspunde

Postează un comentariu!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s